Acest site foloseşte cookies. Prin navigarea pe acest site, vă exprimaţi acordul asupra folosirii acestora. Detalii

clic pentru a comuta interesul tău faţă de răspuns1

Cum comentaţi? „Nu-mi pare rău că te-am înşelat, a fost scăparea mea din faţa abuzurilor tale. Dar îmi pare rău că te-am lăsat să mă vorbeşti de rău în faţa familiei mele şi că te-am lăsat să mă acuzi că eu sunt cauza divorţului. Regret că m-ai manipulat să facem un copil şi că, pe urmă, ai dat vina pe anticoncepţionalele pe care ai refuzat să le iei. Spuneai că nimeni nu mă poate iubi, dar am găsit pe cineva. E mult mai frumoasă ca tine şi mă iubeşte. Aşa că, du-te dracu', fostă soţie satanică! Îmi pare rău că te-am cunoscut.“ - Anonim

întrebare pusă de Daniela Zaharia pe 13 octombrie 2014

Comentarii personale despre întrebare
Daniela Zaharia a spus pe 13 octombrie 2014Afirmaţia este făcută la o rubrică de regrete ale celor care au înşelat!
Adaug comentariu despre întrebare
incorect0
corect2

E uşor să dai vina pe celălalt pentru propriile neîmpliniri acoperindu-ţi greşelile. Se spune că în viaţă îţi realizezi visurile în măsura în care îţi asumi responsabilitatea faptelor tale. Când învinuieşti pe alţii pentru lucrurile prin care treci, le predai lor controlul asupra acelor părţi din viaţa ta. "Te-am lăsat..." - faptul că nu a avut nici o reacţie este consecinţa vinei pe care o poartă în subconştient şi exprimă mândria lui rănită. "regret că m-ai manipulat să facem un copil" - tardiv! şi cumplit să nu-ţi iubeşti propriul copil, chiar dacă ar fi aşa, ce vină are copilul? (sunt atât de mulţi copii nedoriţi care suferă sau ajung să facă lucruri rele!); "spuneai că nimeni nu mă poate iubi" - acest lucru trebuie să-l ştii singur despre tine, e vorba de propria valoare (identitate) pe care o ai, nu ţi-o conferă cineva. "îmi pare rău că te-am cunoscut" - oamenii apar în viaţa noastră cu un scop. Surprizele neplăcute cu care viaţa ne pune faţă în faţă nu fac decât să ne netezească calea în direcţia care era menită pentru noi.

Atât de uşor rănim, jignim pe cei pe care nu-i mai iubim, uitând însă că roata vieţii se întoarce...

răspuns dat de monica pe 15 octombrie 2014

Comentarii personale despre răspuns
monica a spus pe 15 octombrie 2014Era bine venit aici un răspuns din partea unui psiholog, pregătit ca tine, dar eu scriu simplu pentru oameni simpli.
Daniela Zaharia a spus pe 15 octombrie 2014Acest text provine de pe un blog în care apăreau gînduri ale celor care au înşelat (dacă le pare rău, dacă nu le pare rău). Am ales acest mesaj pentru că mi s-a părut tipic. Am mai spus pe aici despre prototipicalitate; e vorba despre elaborarea unui profil semnificativ.; de exemplu prototipul de lider (formal) paranoid. Se alege un caz care este identificat a fi foarte aproape de prototip. Se face descrierea comportamentelor tipice liderului respectiv, formalizate prin ceea ce numim ancore comportamentale (descriere succintă a unui comportament în termeni foarte concreţi) şi apoi aşezăm la mijlocul foii aceste comportamente şi se dă posibilitatea (la testare) participanţilor să se exprime în grade de apropiere sau departare de aceste comportamente reprezentative pentru cazul concret investigat; adică angajaţii vor spune despre liderul lor (şeful lor) cât de aproape sau de departe se afla de cazul tipic. Textul de mai sus pare foarte aproape de protitipicalitate într-un anumit sens dar nu se poate elabora nici un chestionar pe baza lui. Totuşi este tipic pentru cazurile de cupluri în care unul dintre parteneri intră într-o relaţie serioasă (chiar matrimonială) fără să fie pregătit, apt, fără să iubească, ba, mai mult, ca să dovedească lumii întregi că el (ea) nu poate fi cucerit (iubit) dac[ nu vrea şi dacă el (ea) nu vrea să fie într-o relaţe nici nu va fi nimic. De aceea astfel de persoane insistă că au fost înşelaţi, persuadaţi, manipulaţi şi nu iubiţi; au stat doar ca să facă demonstraţii. De partea cealaltă,există şi contra-partea: un el (sau o ea) care aleg parteneri care s-au setat să se opună unei relaţii. Îi aleg în mod inconştient tocmai pentru a le demostra că ei merită să fie iubiţi, iar iubirea lor merită acceptată. Ambele variante suferă foarte tare. Este un caz particular de relaţie sado-masochistă. Uneori se termină cum ai văzut mai sus. (Unul îi spune celuilalt că nu poate fi iubit iar celălalt îl simte ca pe un demon.)Sunt convinsă că se pot elabora chestionare mai performante aşa încât să ne putem da seama la timp de ceea ce urmărim într-o relaţie de acest gen. Mai departe decide fiecare (dar măcar decide în cunoştinţă de cauză).
Adaug comentariu despre răspuns

Poţi completa acest formular fără să te autentifici, dar în acest caz nu poţi beneficia de toate facilităţile acestui site.

Autentificare utilizator: Este recomandat să te autentifici, pentru a putea beneficia de toate facilităţile acestui site.
Utilizator ocazional:

Întrebări similare

clic pentru a comuta interesul tău faţă de răspuns1

În ce situaţii masajul poate face mai mult rău decât bine? (2 răspunsuri)

întrebare pusă de Lucian Velea pe 25 mai 2014, dar alţi utilizatori sunt interesaţi de răspuns, cel mai recent Lucian Velea pe 25 mai 2014

Mai multe întrebări despre masaj...

clic pentru a comuta interesul tău faţă de răspuns1

Ce religie a făcut cel mai mult rău umanităţii? (3 răspunsuri)

întrebare pusă de Anamaria-Elena Popa pe 29 iulie 2015

Mai multe întrebări despre religie...

clic pentru a comuta interesul tău faţă de răspuns1

Ce faci atunci când cineva, din dorinţa de a te ajuta, îţi face fără să îşi dea seama un rău şi mai mare? (1 răspuns)

întrebare pusă de Anamaria Popa pe 30 martie 2015

Mai multe întrebări despre psihologie, viaţă...