Răspunsuri despre prietenie / pagina 2

Există două feluri de a fi îndrăgostit, şi numai într-unul dintre aceste doua feluri te laşi orbit de dragoste. Atunci când dragostea pe care i-o porţi prietenului tău este curată, în inima ta arde un foc. Acest foc este uneori mai puternic, alteori mai slab, dar nu se stinge. Focul acesta te îndeamnă să-i treci cu vederea micile greşeli, micile defecte. Dar nu transformă viciul celuilalt într-o virtute. Adică nu devine fantomatică. [Tot textul...]

Dependenţa oarbă de găsirea unui partener este la fel de nesănătoasă ca şi rămânerea într-o relaţie dizarmonioasă sau disfuncţională. Dacă suntem dependenţi de găsirea unui partener, această dependenţă reflectă o lipsă, un gol pe care îl simţim în interiorul nostru. Ea este la fel de nesănătoasă ca orice altă dependenţă. Este un alt mod de a ne întreba: „Ce nu este în regulă cu mine? ” „Dependenţa de găsirea unui partener” este înconjurată de foarte multă teamă şi este însoţită de sentimentul că „nu suntem suficient de buni”. Din cauza presiunii enorme de a găsi un partener pe care şi-au creat-o singure, foarte multe femei sfârşesc prin a accepta relaţii nesatisfăcătoare sau abuzive. Nimeni nu merită aşa ceva. Acestea nu sunt acte de iubire de sine. Nimeni nu ne obligă să creăm durere şi suferinţă pentru noi înşine, şi nici să ne simţim singure şi nefericite. Acestea sunt simple alegeri ale noastre, iar noi avem în fiecare moment posibilitatea să facem „noi alegeri”, care să ne susţină şi să ne împlinească. [Tot textul...]

Reuşim să avem o viaţă frumoasă atunci când învăţăm să nu mai presupunem lucruri, să facem mai mult, să avem nevoie de mai puţin, să zâmbim mai des şi să ne dăm seama cât de norocoşi suntem în fiecare moment al traiului nostru pe Pământ. [Tot textul...]

Copilul se foloseşte de viaţa sa imaginară pentru a-şi rezolva anumite conflicte interioare, cărora n-ar şti altfel să le facă faţă. "Jucându-se" astfel, el nu mai dramatizează, încercând să scape de teamă. Toţi copiii procedează astfel, iar temele pe care le abordează sunt vechi de când lumea. Atâta timp cât părinţilor nu li se cere să ocupe un loc în jocurile sale, cel mai bun lucru pe care-l pot face este să le respecte şi să nu se amestece. Atâta timp cât copilul ştie când să revină la viaţa cotidiană şi nu confundă cele două planuri - imaginarul şi realul - el nu face altceva decât să se dezvolte normal pentru vârsta sa. [Tot textul...]

Îi spui că nu îi face bine să mănânce astfel de mâncare nesănatoasă.

Andy a recunoscut că el şi Oliver au fost iubiţi.

Uneori da. Dar sunt deseori preudecăţi doar. Sau orgolii. Pot fi şi necesităţi nesatisfăcute de relaţie sau probleme de comunicare. După prima perioadă, cea de idealizare (care este normală), începem să vedem cu cine avem de-a face. (La început toţi ne străduim să facem impresie bună pe baza cererilor inconştiente ale partenerului!) Totuşi, nu putem spune că este vorba despre o imagine integral făurită de mintea noastră. Fantasme sau fantezii avem cu toţii!! Este vorba despre imaginea partenerului care se formează în copilărie, un fel de portret-robot al partenerului compus din fragmente de experienţă, informaţii, trăsături ale unor persoane semnificative (aparţinând celuilalt gen) cu care copilul relaţionează. Avem acest portret în noi, este o structură arhetipală şi familiară. Îl comparăm pe partener că această structură - portret, cu ceea ce cunoaştem. Dacă nu se potriveşte suficient, atunci putem avea senzaţii de nepotrivire, de ne-familiar, străin, de ...de-neînţeles. [Tot textul...]

Cea mai bună şi verificată metodă: duş zilnic fără pauză timp de un an. Reduci temperatura treptat în aşa fel încât la sfârşitul anului să faci duş direct cu apă rece fără să simţi şocul termic. Garantat adio guturai. febră, bronşite, poţi după aceea să-ţi uimeşti prietenii făcând baie la copcă într-un lac îngheţat fără s-o mierleşti a doua zi.

Mi-ar plăcea ca în fiecare dimineaţă sâ mii se îndeplinească măcar pentru o secundă dorinţa de a vedea ce-l mai bun prieten al meu, cât de mult îl iubesc şi vreau să fiu cu el.

Nu este nimic greşit. Este doar o mărturisire finală a pacientului despre felul cum au crezut şi au acţionat în trecut. A muncit mult, nu a avut curaj, nu a păstrat legăturile, deci într-un cuvânt a fost nefericit. Mă întreb cum ar fi fost viaţa fiecăruia dacă din credinţa lor ar fi eliminat acel "Aş fi vrut să..." [Tot textul...]