Care este scopul vieţii?

Omul s-a născut ca să înveţe, să se descopere, să decidă, să experimenteze, să crească fizic, mental, emoţional, spiritual, material.

Să trăieşti, să creezi, să dăruieşti şi să laşi ceva bun în urma ta sunt cele mai importante lucruri din istoria omenirii, indiferent dacă e vorba de educaţie, cultură, artă, sport, religie, tehnică, relaţii, familie, iubire, ambiţii.

Omul trăieşte ca să experimenteze iubirea, fericirea, acceptarea, dezvoltarea.

Trăim pentru a ne cunoaşte vocaţia, a ne dezvolta talentele, spre a le exprima pentru fericirea noastră şi a celor din jurul nostru; pentru a contribui cu propriile capacităţi la binele familiei, societăţii, la protejarea resurselor naturale, a mediului, a libertăţilor umane.

Trăim ca să fim binecuvântaţi şi să dăruim mai departe necondiţionat ceea ce viaţă şi Dumnezeu n-a dăruit (iubire, afecţiune, salvare, înţelepciune, timp, împărtăşirea experienţelor de viaţa celor care au nevoie de un exemplu, de ajutor, de încurajare, de îndrumare).

Respectul pentru viaţă, iubirea pentru bine, direcţionată în toate domeniile vieţii, în creativitate, în sens divin, uman, relaţional, profesional, social este împlinirea scopului nostru pe pământ.

Omul a fost menit de Dumnezeu să fie un inel de legătură între cer şi pământ şi să se înalţe cu întreaga creaţie spre Dumnezeu ca să se împărtăşească de nemurirea Lui. Lumea a fost creată de Dumnezeu imprimându-i-se un anumit sens şi e condusă de Creator spre împlinirea sensului. Ea culminează în persoana umană care se mişcă spre unirea cu Persoana Supremă.