Budismul este religie sau filozofie?

Budismul este socotit una din religile principale ale ale lumii, dar de fapt nu este decât o filozofie.

Buddha nu s-a considerat pe sine dumnezeu sau vreun fel de fiinţă divină, mai degrabă un "arătător de cale" pentru alţii.

Budismul poate fi greu de definit în ceea ce priveşte felul în care Îl vede pe Dumnezeu. Unele curente de budism ar putea fi numite în mod legitim ateiste, în timp ce altele ar putea fi numite panteiste, altele teiste cum ar fi Budismul Ţării Pure. Totuşi budismul clasic tinde să păstreze tăcere cu privire la realitatea unei fiinţe supreme şi prin urmare este considerat ateist.

Nu poate fi considerată religie şi datorită înţelegerii greşite a problemei păcatului. Păcatul este înţeles ca "greşeală morală", nu este în esenţă imoral. Pentru budişti păcatul este mai degrabă un pas greşit decât o ofensă adusă naturii Dumnezeului sfânt.

Pentru adevăraţii urmaşi ai budismului religia este o filosofie a moralităţii şi a eticii cuprinsă într-o viaţă de renunţare la sine.

În budism realitatea este impersonală şi nonrelaţională; prin urmare nu este iubitoare. Nu doar că Dumnezeu este văzut iluzoriu, ci socotind păcatul ca o greşeală amorală şi respingând toată realitatea materială ca fiind "maya", chiar noi înşine ne pierdem "sinele". Însăşi personalitatea devine o iluzie.

În budism nu există un început şi sfârşit, ci un ciclu nesfârşit al naşterii şi al morţii.

Budismul învaţă că nirvana este cea mai înaltă stare de existenţă, o stare de existenţă pură şi poate fi dobândită prin mijloace care ţin de fiecare individ.