Răspunsuri despre bătrâneţe / pagina 2

Se zice, din bătrâni, că atunci când bebeluşii râd în somn vine Îngerul şi vorbeşte cu ei.

Se zice că oamenii bătrâni au această calitate dobândită dintr-o experienţă acumulată pe parcursul anilor. De aceea a rămas valabilă expresia "cine nu are bătrâni să şi-i cumpere". Nu contează vârsta, ci alegerea adevăratei înţelepciuni! [Tot textul...]

Înţelepciunea nu ţine de vârstă, după cum vedem în societate, mulţi în vârstă şi puţin înţelepţi.

"Asociată". Corect spus. Prin urmare, oamenii în vârstă sunt mai înţelepţi decât cei tineri. Nu rezultă din această afirmaţie că "toţi". Consecinţa logică: există tineri înţelepţi.

Frumuseţea este un dar pe care îl primeşti de la Dumnezeu la naştere. Iar rolul ei, indiferent de vârstă, este să facă pe câţi mai mulţi semeni fericiţi.

Fiecare dintre aceste vârste are parte de o naştere.

Viaţa trece ca un cântec care pe măsură ce este cântat dispare şi va trebui cântat iar şi iar. Tinereţea îţi permite să o iei de la capăt de foarte multe ori. Când eşti tânăr toată lumea e a ta, eşti iubit, eşti plin de speranţă, ai toată viaţa înaintea ta. Dar timpul trece. Totul se dovedeşte a fi doar deşertăciune. Ceea ce există e doar clipa... însă un bătrân nu o mai poate lua de la capăt. Pe un ton depresat, poezia vorbeşte despre perisabilitatea condiţiei umane! Gloria apune, iubirile trec, se sting. Pentru un bătrân viaţa înseamnă trecutul şi tot ceea ce contează se află în urmă, şi viaţa este ca "o ţiteră dezacordată" care nu mai poate să învie amintirile, iubirile, speranţa, visurile. Este ca şi cum un poet şi-ar pierde inspiraţia, talentul, un cântăreţ şi-ar pierde vocea. La bătrâneţe, viaţa este ca ecoul unui cântec care s-a sfârşit!

Cine munceşte la tinereţe, are la bătrâneţe.

"Să ascultăm dar încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău" (Eclesiastul 11:13-14) Acestea sunt ultimele cuvinte ale înţeleptului împărat Solomon.

Absolut totul, CE face omul lui şi altora, bine şi rău..., doar pentru EU-l propriu face (sau nu face ceva din cele posibile)!