Persuasiunea ucide?

DA! Ucide îndoiala, incertitudinea, nesiguranța, chiar și prostia!

Persuasiunea este totalmente benefică, folosită corect în procesul de educaţie. Este benefică comunicatorului folosită în publicitate şi receptorului, în măsura în care posedă nivelul de informaţii care să îi permită luarea unei hotărâri benefice pentru el.

Pe de altă parte, manipularea este întotdeauna malefică, deoarece ea urmăreşte întotdeauna doar atingerea scopurilor comunicatorului.

Receptorii manipulării se pot apăra de efectele ei într-o măsură direct proporţională cu nivelul lor de inteligenţă, informare şi discernământ în ultimă instanţă. Efectul manipulării creşte, dacă ea este proiectată într-o masă de oameni, în care indivizii au propriile frustrări care pot fi orientate către o idee sau un ţel urmărit de manipulator.

Manipularea este cu atât mai nociva cu cât consecinţele ei pot fi în dauna celui manipulat, a unui alt grup, a unei ordini de drept, interesului unei naţiuni chiar. Cu cât sunt mai diversificate canalele de comunicare, cu atât efectul manipulării este mai uşor de atins.

Persuasiunea şi manipularea sunt două instrumente ale comunicării întâlnite în fiecare zi.

Aşa cum un bisturiu este folosit de un doctor pentru a vindeca pacienţi poate fi folosit şi de o persoană malefică pentru a pune capăt unei vieţi. Procesul de comunicare este considerat un instrument care poate fi folosit cu intenţii bune, prin persuasiune, dar şi cu intenţii negative, prin manipulare.

Psihologul Angela Dailey în cartea „Persuasiunea arta de a obţine ceea ce vrei” vorbeşte atât de manipulare pozitivă cât şi negativă. „Manipularea, indiferent că este de natură pozitivă sau negativă, este caracterizată de scopul celui care manipulează. "

Manipularea este definită ca acţiunea de a determina un actor social (persoană, grup, colectivitate) să gândească şi să acţioneze într-un mod compatibil cu interesele iniţiatorului, iar nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici de persuasiune care distorsionează intenţionat adevărul, lăsând însă impresia libertăţii de gândire şi decizie. Spre deosebire de influenţa de tipul convingerii raţionale, prin manipulare nu se urmăreşte înţelegerea corectă şi profundă a situaţiei, ci la inducerea în eroare cu argumente falsificate, cât şi la palierele emoţionale non-raţionale. Intenţiile reale ale celui care transmite mesajul rămân insesizabile primitorului acestuia”, după cum afirmă Irina Stanciugelu, în cartea, Măştile comunicării. Manipularea apare însă de multe ori când există o lipsă de experienţă, de informare, de idee, de realitate a persoanei care este supusă procesului.

Persuasiunea presupune un comportament dezirabil atât din partea emiţătorului cât şi a receptorului spre deosebire de manipulare unde emiţătorul are un comportament indezirabil interesându-l doar câştigurile proprii.

Orice interacţiune reprezintă un proces de persuasiune sau manipulare, citez cuvintele omului de ştiinţă italian, Leonardo Da Vinci: „Omul comun priveşte fără să vadă, ascultă fără să audă…atinge fără să simtă…se mişcă fără a fi conştient de corpul sau… si vorbeşte fără să gândească”.

Prezenţa celor două procese ale comunicării este omniprezentă, dar poate fi delimitată prin cunoaştere, dacă gradul de informare al receptorului este mai mare decât al emiţătorului.

Ce întrebare interesantă!

Iniţial m-am gândit că persuasiunea poate cel puţin seca de energie, dacă nu chiar ucide, pe cel care încearcă să convingă. Personal, atunci când explic sau demonstrez ceva sunt acaparată cu totul, fac abstracţie de alte gânduri din mintea mea, de tot ce este în jur, mă focalizez şi mă dedic. Nu îmi doresc să conving doar pentru a avea dreptate, ci doar pentru a-i face pe oameni să înţeleagă că lucrurile trebuie privite şi din altă perspectivă.

Însă nu toată lumea este aşa şi ştim şi vedem bine cu toţii cum persuasiunea, combinată cu condiţiile sociale, educaţia, tradiţia, conceptele şi familia, poate să ucidă.