Răspunsuri despre creştinism / pagina 3

Este un păcat să-i spui unui om: prost sau nebun. Biblia le spune "săraci cu Duhul''. Ce folos că eşti deştept dacă nu ai sentimente şi bun-simţ?

În ortodoxie, nu cred că este o dogmă care să spună dacă animalele vor învia în viaţa de apoi sau nu. Dar unii sfinţi, precum Serafim de Sarov sau Luca al Crimeii, considerau că şi ele vor învia. În Scriptură, la Isaia 11:6-7, scrie că în viaţa de apoi animalele vor trăi în pace unele cu altele, nu se vor mânca între; desigur, versetelor respective li se poate da o interpretare alegorică.

Creştinismul, dar se preconizează că islamul îl va întrece.

Biserica Ortodoxă nu este împotriva transplantului de organe, ci se împotriveşte transplantului în anumite situaţii, precum atunci când transplantul înseamnă sinucidere, sau când se face fără consimţământul persoanei de la care se iau organele, potrivit sinodului BOR.

Tradiţia Bisericii nu consideră nici simpla blasfemie contra lui Dumnezeu cel mai mare păcat, deşi şi acest păcat este foarte grav. Cel mai mare păcat, care este o blasfemie contra Duhului Sfânt într-o formă mult mai gravă, este atunci când omul trăieşte fără a da cel mai mic semn de îndreptare. De asemenea, păcat foarte mare şi blasfemie contra Duhului Sfânt este lepădarea de creştinism, de Hristos, de Biserică, dar şi acesta poate fi iertat, dar mai greu, Biserica cerând ca omul să facă canon pentru el. Şi mai mare păcat este atunci când omul nu numai că se ucide pe sine, lepădând Biserica, pe Hristos, dar ucide şi alte suflete, făcându-le să lepede creştinismul. Este ucidere spirituală. Dar trebuie să facem diferenţa între a cădea într-un păcat obişnuit şi a cădea în apostazie, adică în lepădarea de creştinism. A cădea într-un păcat obişnuit înseamnă a fi leneş, mândru, minciunos, a avea relaţii sexuale nelegitime, a fura etc. A cădea în apostazie, cel mai mare păcat, înseamnă a refuza să mai crezi în Hristos, lepădându-L sau a lepăda Biserica pentru nişte culte eretice, precum iehoviştii sau alte secte. Acesta este cel mai mare păcat. Iar iehoviştii fac un păcat şi mai mare, pentru că îi smintesc şi pe alţii şi îi fac să lepede credinţa, ucigând suflete.

Fericirea absolută este Dumnezeu. Învăţătura creştină ne îndeamnă ca în viaţă să nu fim depedenţi prea mult de cele pământeşti şi să nu ne facem griji pământeşti, ci să lăsăm grijile în mâna Domnului şi să mulţumim Domnului atât pentru cele bune, cât şi pentru cele rele, venite peste noi, aşa cum a făcut personajul biblic Iov, căci nimic nu se face fără Dumnezeu. Cel care mulţumeşte pentru necazurile venite peste el, - de exemplu pentru că a fost nedreptăţit, ponegrit etc. - i se curăţă păcatele, spune Sfântul Ioan Gură Aur. Vă daţi seama că un om care gândeşte şi trăieşte astfel este mai fericit. [Tot textul...]

Încet, încet am ajuns ca în jurul vârstei de 30 ani să am convingerea personală că o creatură numită Dumnezeu nu există. Cu alte cuvinte, în terminologia bisericească am devenit ateu. [Tot textul...]

Este o problemă religioasă: de ce apare în state fundamenteliste? Nu în Suedia de exemplu. Este o problemă politică dar de aici vine la politicieni. Aşa sunt şi legile de legalizare a prostituţiei, legile privind predarea evoluţionismului în şcoală. Biblia spune daţi Cezarului ce este al Cezarului şi Lui Dumnezeu ce este al Lui Dumnezeu. La noi fundamentalismul face să nu ne pese de cuvintele Lui Isus.

Este o superstiţie. Se zice că alungă spiritele rele. Eu nu cred în noroc. Se spune că Noroc era un zeu, în numele căruia se jertfeau prunci. Învăţăturile creştine recomandă chiar a nu crede în noroc. Recomand a se studia şi naviga pe net, pentru a putea să înţelegeţi cele scrise de mine.

În mod copleşitor creaţionismul este mai presus de evoluţionism. Cineva a spus: „Este nevoie de mai multă credinţă pentru a crede în evoluţionism decât pentru a crede în Dumnezeu". [Tot textul...]