Răspunsuri despre copilărie / pagina 4

Este o superstiţie. Se zice că alungă spiritele rele. Eu nu cred în noroc. Se spune că Noroc era un zeu, în numele căruia se jertfeau prunci. Învăţăturile creştine recomandă chiar a nu crede în noroc. Recomand a se studia şi naviga pe net, pentru a putea să înţelegeţi cele scrise de mine.

Fetelor, evitaţi-i pe geloşi: gelozia este o boală netratabilă, jumătate din crimele lumii sunt înfăptuite de geloşi. Cel ce iubeşte cu adevărat, nu atinge o fată cu o floare, dar-mite să mai atenteze la viaţa ei ! [Tot textul...]

În România benzile desenate nu se mai bucură de succes fenomenal pentru că..., [Tot textul...]

Motto: "Bunătatea este limbajul pe care surdul îl poate auzi şi orbul îl poate vedea" (Mark Twain) [Tot textul...]

Frunzele leandrului conţin o substanţă otrăvitoare care poate face rău dacă sunt consumate în cantităţi mari şi în funcţie de greutatea corporală a consumatorului. Referirea este făcută privind copiii mici aflaţi la vârsta cunoaşterii prin gust şi a experimentelor îngurgitând şi gustând tot ce li se pare interesant.

Nu este justă! Există un caz, care mie mi-a rămas în memorie! Neştiind ce să răspund la această întrebare, acum mai mulţi ani, am trimis la preot o persoană cu un caz- limită: avea un copil (o fetiţă) şi rămăsese însărcinată iar. De această dată, situaţia mamei era gravă: avea un cancer pe uter, într-o fază incipientă şi medicul propusese o soluţie mai neobişnuită... Şi anume, în loc să extirpe uterul, urma să extirpe doar părţi din el, ceea ce - în lumea medicală- era ceva neobişnuit! Toţi medicii - din cei consultaţi de ea, în afară de medicul care dorea să facă intervenţia - spuneau că nu e o soluţie! Dar ea îşi dorea să încerce! Problema era sarcina! Cum spuneam, am trimis această persoană (care era şi credincioasă) la un preot. Acesta a spus: "Du-te şi fă ce ai de făcut şi, pe urmă, să vii la mine să te spovedeşti! " Aşa a făcut! La un an, când era deja refăcută şi scăpată de cancer, a rămas însărcinată iar şi a născut un băiat!

Nu este justă. Cu certitudine. Fiecare persoană are dreptul să decidă singur asupra vieţii sale, a copiilor, a familiei şi a tot ceea ce îi aparţine. Dictatul, chiar dacă este îmbrăcat într-o mantie a interesului social, nu are ce căuta aici, în această chestiune. Societatea, prin instituţiile sale, poate ajuta, sfătui, îndruma, poate chiar interveni dacă i se cere. Dar atât ! Politicienii n-au decât să creeze condiţii bune pentru dezvoltarea familiei şi atunci natalitatea va creşte în mod natural ca un simbol de bunăstare. [Tot textul...]

Până la mişcările de emancipare, femeile aveau două profesii la care puteau aspira: servitoare, cele din clasele de jos şi profesoare, cele din mica burghezie. Drepturile erau puţine, exceptând cele care îi sunt acordate de către tată său soţ. Femeile măritate trebuiau să fie supuse faţă de soţii lor şi se aştepta din partea lor să fie virtuoase, modeste, agreabile, blânde şi, dacă nu au ceva plăcut de zis, tăcute. Societatea descuraja educarea fetelor, considerând-o periculoasă pentru sufletul lor slab. La sfârşitul secolului XVIII au apărut primele mişcări feministe care cereau drepturi egale între femei şi bărbaţi. La momentul respectiv, principalele revendicări erau dreptul la vot şi la educaţie, doar câteva militând pentru drepturile juridice şi economice. [Tot textul...]

Despre cultură, în zilele noastre, timpul generaţiei blog-iste, nu se poate vorbi. E ceva abstract, nu există şi nu interesează. Muncă asiduă, respect, apreciere, sensibilizare, nici atât. Tinerii de astăzi au totul de-a gata. Merg pe Net şi află tot. Orice noţiune, orice cuvânt, fără niciun efort se află imediat. Asta fac, unii chiar încă din anul lor de naştere. Cum să nu fie "deştepţi"? Pentru ei, nu mai există nici o taină şi, foarte curând, nici sentimente. Sigur că lipsa culturii temeinice acumulată acasă şi la şcoală se vede în generaţia de astăzi. Droguri, prostituţie, spargeri de căsnicii, iar cei de pe margina aplaudă, când un ticălos îşi leapădă nevasta şi copilaşii şi se combină cu o târfuliţă.

Oamenii se căsătoresc pentru mai multe motive, printre care printre care: motive juridice, sociale, emoţionale, economice, spirituale ori religioase. Acestea ar putea include căsătoriile aranjate, obligaţiile de familie, înfiinţarea juridică a unei unităţi de familie nucleară, protecţia juridică a copiilor. Actul căsătoriei, de obicei, creează obligaţii legale între persoanele implicate. [Tot textul...]