Este hipnoza într-adevăr posibilă?

Hipnoza este cunoscută oamenilor dintotdeauna, fiind folosită în culturi din întreaga lume datorită efectelor sale medicale, îndeosebi psihoterapeutice. Dovezile istorice arată că transele hipnotice erau folosite în India şi în China încă din antichitate pentru a reduce durerea în timpul intervenţiilor chirurgicale. Cu timpul, această practică s-a extins şi în Europa, existând documente ce atestă că în 1794 celebrul povestitor german Jacob Grimm a fost hipnotizat pentru o operaţie în care i-a fost extrasă o tumoare.

Fenomenul a început să fie cercetat ştiinţific în secolul al XVIII-lea, când doctorul vienez Franz Anton Mesmer (1734–1815) a început să trateze pacienţi cu diverse afecţiuni folosind hipnoza. Tratamentele doctorului Mesmer au ajuns atât de cunoscute pe continentul european încât numele său a dus la apariţia unui nou verb în limba engleză – „to mesmerize” (a vrăji).

În cele din urmă, teoriile doctorului Mesmer au fost discreditate după ce Ludovic al XVI-lea a cerut unui comitet format din cele mai luminate minţi ale vremii să le investigheze. După ce „teoria magnetismului” a fost infirmată, efectele hipnozei au fost atribuite isteriei publicului.

Cu toate acestea, doctorul vienez avea să intre în istorie drept prima persoană care a arătat că mintea poate fi manipulată prin sugestie astfel încât să producă efecte asupra corpului. În ciuda verdictului negativ al comisiei înfiinţate de Ludovic al XVI-lea, studiile asupra hipnozei aveau să continue în Franţa şi în Anglia.

Oamenii nu pot fi hipnotizaţi împotriva voinţei lor. Hipnoza necesită participarea activă a persoanei supuse procesului. Oamenii de ştiinţă au descoperit că sugestibilitatea – capacitatea de a fi hipnotizat - diferă de la om la om. Curba lui Gauss descrie foarte bine distribuţia acesteia în rândul populaţiei: un număr mic de persoane poate reacţiona la aproape toate sugestiile, o altă minoritate este imună la toate sugestiile, majoritatea oamenilor aflându-se undeva la jumătatea acestui spectru.

Hipnoza continuă să fie aprofundată de cercetători, care doresc să o folosească pentru a descifra misterele unor afecţiuni rare: tulburările somatoforme. Acestea presupun apariţia unor simptome fără o cauză fizică şi sunt dificil de studiat, deoarece afectează mai ales persoane care suferă deja de alte afecţiuni, precum depresia sau schizofrenia. De aceea, oamenii de ştiinţă doresc să reproducă aceleaşi simptome în rândul unor pacienţi sănătoşi, prin hipnoză. Experimentele hipnotice, speră cercetătorii, vor permite înţelegerea mecanismelor neurologice prin care acţionează aceste afecţiuni bizare.

Aşadar, chiar dacă oamenii de ştiinţă nu înţeleg încă pe deplin cum funcţionează hipnoza, acest fenomen descoperit de zeci de mii de ani promite să ducă la noi descoperiri despre modul misterios în care funcţionează mintea umană.