Cum au apărut stelele?

În mod copleşitor creaţionismul este mai presus de evoluţionism. Cineva a spus: „Este nevoie de mai multă credinţă pentru a crede în evoluţionism decât pentru a crede în Dumnezeu".

Deşi există mulţi oameni de ştiinţă care resping evoluţionismul în favoarea creaţionismului, mult mai mulţi dintre ei cred în evoluţionism. De ce este tratat evoluţionismul ca un fapt în sistemul nostru educaţional, în mass-media şi în unele biserici? Poate fiindcă lucrurile stau aşa cum a declarat odată un adept al evoluţionismului: A nega evoluţia înseamnă a admite că există un Dumnezeu, şi dacă există un Dumnezeu care ne-a creat, atunci noi trebuie să răspundem pentru faptele noastre în faţa Lui. Acest om de ştiinţă nu a fost adeptul evoluţiei datorită analizei lui ştiinţifice a datelor, ci datorită urii sale faţă de Dumnezeu. Creatorul, pe care acest om şi mulţi alţii Îl resping, ne-a spus de multe ori şi în multe feluri că El a creat cerurile, pământul şi tot ce este în ele. Pe scurt, El a creat Universul. Găsim aceasta în Sfânta Scriptură:

Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o (Exod 20:11).

Când privesc cerurile – lucrarea mâinilor Tale – luna şi stelele pe care le-ai făcut,
îmi zic: „Ce este omul, ca să Te gândeşti la el? Şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă? ”( Psalmul 8,4-6)

Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui (Psalmul 19:1).

"Cu cine Mă veţi asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el? " zice Cel Sfânt. Ridicaţi-vă ochii în sus, şi priviţi! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în şir, oştirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; aşa de mare e puterea şi tăria Lui, că una nu lipseşte (Isaia 40: 25-26).

Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, care a făcut cerurile şi le-a întins, care a întins pământul şi cele de pe el, care a dat suflare celor ce-l locuiesc, şi suflet celor ce merg pe el (Isaia 42:5).

Eu am făcut pământul, şi am făcut pe om pe el; Eu cu mâinile Mele am întins cerurile, şi am aşezat toată oştirea lor (Isaia 45:12).

La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El (Ioan 1:1-3).

Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile, şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute (Apocalipsa 4:11).

Stelele trec prin mai multe etape de viaţă, la fel ca orice altă fiinţă organică. Atunci când o stea moare, ea se transformă într-un „pitic alb”, se stinge treptat emanând lumină albă până când se stinge pentru totdeauna.
Unele tipuri de stele sunt de 100 de ori mai mari decât Soarele. Mai mult, aceste stele pot să emane de peste 1 milion de ori mai multă energie decât Soarele.

Eta Carinae este una dintre cele mai mari stele din galaxie.

Unităţile de măsură utilizate pentru măsurarea distanţei dintre stele şi Pământ au valori imense. Cea mai apropiată stea de Pământ este situată la aproximativ 4,2 ani-lumină depărtare. Ar fi nevoie de aproximativ 70 000 de ani pentru a ajunge în spaţiu la acea stea.

Există aproximativ 400 de miliarde de stele în galaxia Caleea Lactee.
Fiecare stea are aproape aceeaşi compoziţie chimică. Reacţia de fuziune nucleară care are loc în fiecare stea presupune transformarea hidrogenului în heliu.
Cele mai cunoscute tipuri de stele din Univers sunt piticele roşii. Ele au mai puţin de jumătate din masa Soarelui, ele ard foarte încet şi trăiesc mai mult decât orice alt tip de stea: peste 100 de miliarde de ani.

Culoarea unei stele poate arăta care este masa acesteia, gradul de luminozitate, dar şi alte date interesante.
Stelele care sunt cele mai mari, au o durată mai scurtă de viaţă.