Acest site foloseşte cookies. Prin navigarea pe acest site, vă exprimaţi acordul asupra folosirii acestora. Detalii

Cine a scris poezia următoare? : DRAPELUL - De demult de tine taica / Îmi spunea mereu poveşti / Ca de steaua cea mai mândră / A oştirii româneşti. / Şi precum mi-aduc aminte / Pomenind numele tău, / Se-nchină precum se închină / Un creştin lui Dumnezeu!

întrebare pusă de Tertulian Galis pe 28 mai 2014

incorect0
corect1

Titlul poeziei este "Oşteanul şi drapelul", iar autorul este George Coşbuc:

De demult, de tine, taica
Îmi spunea mereu poveşti
Ca de steaua cea mai mândră
A oştirii româneşti

Şi, pe cât mi-aduc aminte,
Pomenind numele tău
Se-nchina precum se-nchină
Un creştin lui Dumnezeu.

Îmi spunea că în altarul
Patriei nu-i alt odor
Mai de preţ decât drapelul
Unui neam biruitor.

Pânza ta, zicea bătrânul,
Cu glas blând şi mângâios
E cinstită ca şi giulgiul
Domnului Iisus Hristos.

răspuns dat de Lucian Velea pe 30 iunie 2014

Comentarii personale
Cristina M. a spus pe 13 noiembrie 2014Iata textul integral:

De demult, de tine, Taica
Îmi spunea mereu poveşti
Ca de steaua cea mai mândră
A oştirii româneşti...

Şi, pe cât mi-aduc aminte,
Pomenind numele tău,
Se-nchina precum se-nchină
Un creştin lui Dumnezeu

Şi-mi spunea că în altarul
Patriei, nu-i alt odor
Mai de preţ decât drapelul
Unui neam biruitor.

- Pânza ta, zicea bătrânul,
Cu grai blând şi mângâios,
E cinstită ca şi giulgiul
Sfânt al lui Iisus Hristos.

Şi-apoi, cică-n ţesătura
De mătase s-a-ntrupat
Cerul zilelor de vară,
Limpede şi nepătat,

Spicu-mbelşugat al holdei
Ce se leagănă în vânt,
Sângele ce-a curs de-a pururi
Strămoşescului pământ.
..............................
Avusese el norocul
Să te poarte fluturând,
În război când prin văzduhuri
Treceau plumbii şuierând...
Alexandru MILCOVEANU a spus pe 4 februarie 2018Imi pare rau, dar ma indoiesc ca poezia e scrisa de George Cosbuc... Ar trebui sa mai intrebam si niste specialisti.
In ceeace priveste textul, el nu este complet! fata de postarea precedenta mai trebuie adaugate cateva versuri:

DRAPELUL
De demult, de tine, Taica
Îmi spunea mereu poveşti
Ca de steaua cea mai mândră
A oştirii româneşti...

Şi, pe cât mi-aduc aminte,
Pomenind numele tău,
Se-nchina precum se-nchină
Un creştin lui Dumnezeu!

Şi-mi spunea că în altarul
Patriei, nu-i alt odor
Mai de preţ decât drapelul
Unui neam biruitor.

- Pânza ta, zicea bătrânul,
Cu grai blând şi mângâios,
E curată ca şi giulgiul
Sfânt al Domnului Christos.

Şi-mi spunea că-n ţesătura-ţi
De mătase s-au-întrupat
Cerul zilelor de vară,
Limpede şi nepătat,

Spicu-mbelşugat al holdei
Ce se leagănă în vânt,
Sângele ce-a curs spre slava
Strămoşescului pământ.

Avusese el norocul
Să te poarte fluturând,
În război, când prin văzduhuri
Treceau plumbii şuierând,

Zdrenţuindu-si tricolorul
De pe vremuri ocrotit,
De-acea pajura cu cruce,
De-acel şoim nebiruit!

Iar acum, stând de strajă lângă tine
Şi gândind la bietul taica,
Se aprine-un dor în mine:
Să te port şi eu o dată
Ȋn vârtejul bătăliei
Că eşti nou şi ţi-ar sta bine
Crucea Stelei României!

Poţi completa acest formular fără să te autentifici, dar în acest caz nu poţi beneficia de toate facilităţile acestui site.

Autentificare utilizator: Este recomandat să te autentifici, pentru a putea beneficia de toate facilităţile acestui site.
Utilizator ocazional: