Acest site foloseşte cookies. Prin navigarea pe acest site, vă exprimaţi acordul asupra folosirii acestora. Detalii

clic pentru a comuta interesul tău faţă de răspuns0

Care sunt cauzele apariţiei prietenului imaginar la copii?

întrebare pusă de Monica pe 8 decembrie 2015

incorect0
corect2

Copilul se foloseşte de viaţa sa imaginară pentru a-şi rezolva anumite conflicte interioare, cărora n-ar şti altfel să le facă faţă. "Jucându-se" astfel, el nu mai dramatizează, încercând să scape de teamă. Toţi copiii procedează astfel, iar temele pe care le abordează sunt vechi de când lumea. Atâta timp cât părinţilor nu li se cere să ocupe un loc în jocurile sale, cel mai bun lucru pe care-l pot face este să le respecte şi să nu se amestece. Atâta timp cât copilul ştie când să revină la viaţa cotidiană şi nu confundă cele două planuri - imaginarul şi realul - el nu face altceva decât să se dezvolte normal pentru vârsta sa.

"Prietenul imaginar" este personajul pe care unii copii îl inventează pentru a avea o companie. Deşi invizibil, acest însoţitor de joacă ocupă un loc important în viaţa copilului şi, în consecinţă, în viaţa întregii familii. El se joacă cu copilul, îi spune poveşti şi de multe ori face năzbâtii în locui lui. Invenţia aceasta apare mai ales la copiii mici sau la copiii care nu au fraţi: pentru a-şi construi un astfel de personaj, trebuie să aibă timp să viseze, singuri, în camera lor. Copiii care au fraţi de vârsta apropiată adeseori sunt aduşi la realitate de fratele sau sora lor, iar pe de altă parte, nu au nevoie să-şi inventeze un tovarăş de joacă, pentru că au unul permanent.

Se pare că cel mai bine este să nu vă amestecaţi, decât în cazul în care copilul v-o cere cu claritate. Ce atitudine este bine să adoptaţi atunci când copilul vă vorbeşte despre acest prieten? Intraţi în jocul lui, păstrând însă o distanţă suficientă, astfel încât copilul să înţeleagă faptul că nu puteţi fi păcălit şi că ştiţi că nici el nu se lasă păcălit - se întâmplă uneori să se folosească de acest prieten imaginar ca să treacă asupra lui răspunderea pentru năzbâtiile pe care le face: el l-a împins şi l-a făcut să răstoarne paharul, el este cel care nu-l lăsa să doarmă, pentru că vorbeşte tot timpul etc. Este o soluţie ingenioasă, care are şi un avantaj - îl ajută pe copil să distingă binele de rău, cu condiţia să poată ieşi la timp din joc şi să realizeze diferenţa faţă de realitate. Este rândul părintelui să spună: "Eşti norocos că prietenul tău a făcut asta. Ştii cât de mult a greşit. Aş vrea să-i spui să nu mai facă. "

Dacă vi se pare că-şi petrece prea mult timp visând şi creând aceste scenarii imaginare, încurajaţi-l să se joace mai mult cu alţi copii. Nu ezitaţi să-l aduceţi la realitate în timpul pe care-l petreceţi împreună, în timpul meselor, al băii etc. Prietenul imaginar trebuie să dispară, iar copilul să-şi descopere limitele, pentru a lăsa loc realităţii.

Vezi

răspuns dat de Daniela Zaharia pe 10 decembrie 2015

Comentarii personale despre răspuns
Daniela Zaharia a spus pe 10 decembrie 2015Nevoia de a avea un prieten se rezolvă şi cu obiecte transferenţiale cum ar fi ursuleţul de plus sau alte animăluţe, păpuşi, etc.
Daniela Zaharia a spus pe 10 decembrie 2015Atenţionare! Poate fi utilă cu privire la subiect! Putem fi prietenii copiilor! Nu doar complexul mami-tati, tandemul, uneori obosit, perceput ca un întreg doar de nevoie! Si...

Iată la ce mă mai gândeam... Cred în valorile familiei! Orice valoare în care credem (uneori prea mult) este prilej de discriminare a altora (sau de judecare a altora) precum şi de suferinţe pentru noi şi pentru alţii. Limita între o valoare în care crezi sincer (şi e util să crezi ca reper în viaţă) şi ataşamentele dureroase şi păgubitoare, această limită este uşor de trecut, în mod inconştient...

Ce legătură are asta cu maimuţoii de plus pe care îi oferim, uneori, plini de vinovăţia că nu avem suficient timp pentru copii...? Dar nu avem timp pentru ei cum nu avem timp pentru copiii interiori! Căci creştem, ca şi copacii, adăugând cerc după cerc la trunchiul nostru... de aici şi eficacitatea testului arborelui pentru cunoaşterea psihologică a unei personane... Ce ne mai mirăm că ni se pare normal ca unii copii să recurgă la prieteni imaginari! Şi totuşi... cănd valorile familiei nu mai sunt doar repere normale ci devin ataşamente dureroase trebuie să ne bănuim de anumite carenţe afective chiar pe noi înşine înainte de a le observa, cu neputinţă, la proprii copii!
Adaug comentariu despre răspuns
incorect1
corect1

Dacă în planul real există o perioadă când nicio persoană însufleţită nu corespunde cerinţelor şi nevoilor, dorinţelor copiiilor poate să apară acest prieten imagina. Când suntem maturi ne retragem în lumea cărţilor, a viselor, filmelor, jurnalelor intime şi nu cred că aşa primim eticheta de "halucinaţii".

răspuns dat de Vera Serbanoiu pe 7 iulie 2016

Adaug comentariu despre răspuns
incorect0
corect0

Eu cred că un copil care are un prieten imaginar suferă de o dublare a realitaţii lui interioare, dublare determinată de incoerenţa gândirii nu imature, ci prea uşor de convins. Să transferi afecţiunea asupra jucăriilor, copil fiind, e doar expresia creării unui scenariu de joc, pe când a avea prieteni imaginari e puţin halucinant!

răspuns dat de Mihaela Neculcea pe 7 iulie 2016

Comentarii personale despre răspuns
Karess a spus pe 19 august 2016J’ ai découvert de blog il y a quelques mois, alors que je ramais avec mon joli FinePix SL240…Je rame toujours… mais un peu moins et je l’ avoue, les conseils prodigués ici me &lbnno; &ubsp; liaèreqt  » … J’ applique d’ ailleurs le premier des conseils : garder mon appareil ÃÂ? portée de main
Adaug comentariu despre răspuns

Poţi completa acest formular fără să te autentifici, dar în acest caz nu poţi beneficia de toate facilităţile acestui site.

Autentificare utilizator: Este recomandat să te autentifici, pentru a putea beneficia de toate facilităţile acestui site. Pentru aceasta, poţi folosi contul pe care îl ai deja în reţelele sociale.

Autentificare

Utilizator ocazional:

Întrebări similare

clic pentru a comuta interesul tău faţă de răspuns1

Care pot fi cauzele balonării? (fără răspuns)

întrebare pusă de Anamaria-Elena Popa pe 14 mai 2015

Mai multe întrebări despre sănătate...

clic pentru a comuta interesul tău faţă de răspuns1

Care sunt cauzele căderii părului? (fără răspuns)

întrebare pusă de Anamaria-Elena Popa pe 11 mai 2015

Mai multe întrebări despre sănătate...

clic pentru a comuta interesul tău faţă de răspuns1

Care pot fi cauzele umflării picioarelor? (fără răspuns)

întrebare pusă de Anamaria-Elena Popa pe 3 iulie 2015

Mai multe întrebări despre sănătate...