Acest site foloseşte cookies. Prin navigarea pe acest site, vă exprimaţi acordul asupra folosirii acestora. Detalii

clic pentru a comuta interesul tău faţă de răspuns0

Ce să fac dacă îmi place de un băiat, dar el place altă fată şi vrea să fim doar prieteni?

întrebare pusă de Mara pe 31 decembrie 2015

incorect0
corect1

Dependenţa oarbă de găsirea unui partener este la fel de nesănătoasă ca şi rămânerea într-o relaţie dizarmonioasă sau disfuncţională. Dacă suntem dependenţi de găsirea unui partener, această dependenţă reflectă o lipsă, un gol pe care îl simţim în interiorul nostru. Ea este la fel de nesănătoasă ca orice altă dependenţă. Este un alt mod de a ne întreba: „Ce nu este în regulă cu mine? ” „Dependenţa de găsirea unui partener” este înconjurată de foarte multă teamă şi este însoţită de sentimentul că „nu suntem suficient de buni”. Din cauza presiunii enorme de a găsi un partener pe care şi-au creat-o singure, foarte multe femei sfârşesc prin a accepta relaţii nesatisfăcătoare sau abuzive. Nimeni nu merită aşa ceva. Acestea nu sunt acte de iubire de sine. Nimeni nu ne obligă să creăm durere şi suferinţă pentru noi înşine, şi nici să ne simţim singure şi nefericite. Acestea sunt simple alegeri ale noastre, iar noi avem în fiecare moment posibilitatea să facem „noi alegeri”, care să ne susţină şi să ne împlinească.

Ştiu, noi am fost programate să acceptăm aceste alegeri limitative, dar trecutul nu mai există. Trăim acum o nouă zi, iar punctul de putere este întotdeauna momentul prezent. Ceea ce alegem să credem şi să acceptăm astăzi ne va crea viitorul. Noi ne putem schimba oricând dorim modul de a gândi şi convingerile. Putem face acest lucru chiar acum, în acest moment, creându-ne astfel un orizont diferit. Din această perspectivă, timpul petrecut în singurătate poate fi privit ca un dar!

Există o zicală care spune: „Femeile susţin jumătate din cer. ” A sosit timpul să transpunem în fapt această zicală. Nu vom putea face niciodată acest lucru lamentându-ne, fiind furioase, considerându-ne victime sau renunţând la puterea noastră personală. De multe ori, noi căutăm iubirea şi intimitatea la alte persoane, deşi acestea nu fac decât să oglindească iubirea noastră de sine. De aceea, dacă dorim să progresăm cu adevărat, noi trebuie să ne îmbunătăţim relaţia noastră cu noi înşine.

Mai presus de orice, noi trebuie să înţelegem că iubirea din viaţa noastră începe cu noi înşine. De multe ori, noi căutăm „Bărbatul Ideal” care să ne rezolve toate problemele, indiferent dacă este vorba de tatăl, iubitul sau soţul nostru. A sosit timpul să devenim noi înşine „Femeia Ideală” din viaţa noastră. Chiar dacă se întâmplă să nu avem pe moment un „Bărbat Ideal” în viaţa noastră, noi putem continua să fim „Femeia ideală”. Putem prelua controlul asupra destinului nostru şi ne putem crea viaţa pe care ne-o dorim.

Aşadar, dacă nu eşti angrenată într-o relaţie, nu te gândi că eşti condamnată pe vecie să rămâi singură. Gândeşte-te la actuala perioadă că la o oportunitate de a-ţi crea o viaţă mai presus de tot ce ai visat vreodată. Iubeşte-te pe tine însăţi şi lasă viaţa să te conducă acolo unde trebuie să ajungi. Dizolvă toate obstacolele, ia-ţi zborul şi înalţă-te oricât de sus doreşti!

Dragostea neîmpărtăşită

Dragostea neîmpărtăşită este o iubire fără speranţă pentru cineva cunoscut numai din vedere sau pentru care nu exişti cu adevărat. Poate fi o dragoste fulgerătoare, transformată în fantezie sau chiar obsesie.

În orice caz, atunci când obiectul afecţiunii tale nu îţi răspunde sentimentelor, poate apare o senzaţie de pierdere a identităţii şi o frustrare greu de depăşit.

Unii oameni care trec prin aşa ceva ajung să creadă că se pot împlini numai printr-o legătură afectivă cu persoana iubită, sau că viaţa lor nu mai are nici un rost atât vreme cât nu sunt iubiţi de cel îndrăgit.

Aşa cum spunea Shakespeare, “Dragostea este cel frumos vis şi cel mai groaznic coşmar. ”

Orice experienţă afectivă este unică în felul ei, dar, în acest caz, sentimentul iubirii poate deveni atât de puternic încât ajunge să te copleşească. Numai simplul fapt de a te gândi la persoana iubită, fără a o vedea deloc, poate provoca o intensitate insuportabilă a sentimentelor tale.

Dragostea neîmpărtăşită poate duce către o stare permanentă de agitaţie interioară, către anxietate, somn agitat şi depresie. Iubirea lipsită de reciprocitate are capacitatea de a spulbera aproape toate bucuriile vieţii, toate legăturile cu prietenii sau alţi oameni apropiaţi, cu oricine altcineva care nu este iubitul visat.

Cum se “tratează” dragostea neîmpărtăşită?

Asemeni altor impacturi emoţionale, există câteva metode care pot micşora durerea sau chiar o pot anula. Iată câteva dintre ele...

Poţi accepta că nu ai nici o şansă?

Hotărârea şi puterea de decizie pot juca un rol major în depăşirea acestui sentiment dar, ca şi în alte cazuri, totul depinde de împrejurări. Flexibilitatea gândirii şi abilitatea de a şti când să spui “NU” unor fapte de viaţă ce îţi sunt refuzate au şi ele un rol aparte.

Putem, oare, să ne lăsăm călăuziţi la nesfârşit de iluzia că obsesia şi străduinţa noastră vor ajunge să trezească în cel dorit sentimente faţă de noi? Da, în filmuleţele şi romanele siropoase, dragostea izbândeşte intotdeuna, iar cel nepăsător şi rece ajunge să răspundă, în cele din urmă, afecţiunii fierbinţi a unui partener; apoi, cei doi se iau de mână şi pornesc spre orizont, către un viitor roz bonbon mare cât o eternitate.

Nu te lăsa purtat pe aripile unei fantezii fără rost. Întreabă-te ori aminteşte-ţi cât timp ai petrecut de fapt împreună cu persoana iubită. Desigur, ai putea răspunde: ” Ah, dacă aş putea să îl văd numai câteva clipe.. Dacă am putea vorbi puţin... Totul s-a rezolvă! ”, lasă deoparte fanteziile! Poate sună niţel cam dur dar, uneori, a şti când trebuie să renunţi constituie un prim pas către un adevărata reuşită în viaţă.

Descoperă cu adevărat pe cine iubeşti

Ai auzit vreodată de aşa-zisa dragoste de puşcărie? Adică despre un bărbat aflat în închisoare care devine, dintr-o dată, obiectul adoraţiei unei femei din “lumea liberă”? Un deţinut care, de obicei, are câteva crime la activ? Deşi nu l-ai întâlnit niciodată în carne şi oase, ai putea crede că acest om este de fapt “neînţeles”, că în pofida inimii lui de gheaţă şi a tendinţelor lui de psihopat, în interiorul său zace un băiat de treabă, plin de afecţiune, care tânjeşte să aibă parte de o dragoste supremă, necondiţionată?

O femeie căreia i se aprind călcâiele după astfel de bărbat poate fi un exemplu despre dragostea neîmpărtăşită, desigur, la un alt nivel. O femeie de genul ăsta se îndrăgosteşte de fapt de un bărbat care este mai curând rodul imaginaţiei ei decât omul real care zace într-o celulă.

Poţi pune termenii problemei tale de iubire în acest fel. În cazul tău, nu este vorba despre un criminal în serie, dar adeseori, în dragoste, modelăm în minte imaginea unui iubit destul de diferit de cel real.

Dacă reuşeşti să gândeşti din această perspectivă, ai putea să îţi pui câteva întrebări esenţiale... Nu cumva, eşti îndrăgostită de o fantezie, o creaţie a imaginaţiei tale? Iubeşti într-adevăr o persoană reală sau proiecţia ei din fantezia ta? Mulţi oameni care cad grăbiţi pradă focului pasiunii ajung să “cunoască” dintr-o dată aproape totul despre fiinţa iubită. Dacă aceasta nu este decât rodul imaginaţiei lor, nu mai este deloc surprinzător că ei se simt angajaţi într-o conexiune magică, imediată cu cineva cu totul necunoscut.

Atunci când eşti copleşit de o dragoste neîmpărtăşită, încearcă să găzduieşti în minte această idee: poate că nu iubeşti o persoană reală, mai ales că ştii foarte puţin despre ea...

Gândurile izvorâte din sentimentul iubirii neîmpărtăşite sunt de genul “totul sau nimic”: “Fără această fiinţă, viaţa mea nu mai are nici un rost! Dacă nu sunt alături de el/ea, nu vreau pe nimeni altcineva în viaţa mea! ” A-ţi pune toate ouăle într-un singur coş reprezintă intotdeuna o strategie foarte riscantă. “Dacă aş fi împreună cu el/ea, atunci toate problemele se vor evapora! ” Oare?

Continuă-ţi viaţa, nu te retrage în pustiu

Atunci când iubim, nu ne dorim altceva decât să fim îndrăgostiţi. Obligaţiile, responsabilităţile şi evenimentele cotidiene devin elemente de distragere a atenţiei noastre de la ceea ce considerăm mai important decât orice. Această tendinţă devine periculoasă dacă începem să ne neglijăm prietenii sau contactul cu alţi oameni.

Dragostea neîmpărtăşită ne loveşte şi mai crunt dacă vrem să punem capăt nevoile noastre emoţionale fundamentale pentru compania altor finte umane. Ieşi în lume, implică-te în discuţii, mergi la nişte filme neîndulcite de romantism, caută-ţi prietenii pe care nu i-ai mai întâlnit de mult. Încearcă să menţii lucrurile în limitele normalităţii, chiar dacă nu îţi place asta. Toate aceste acţiuni îţi amortizează durerea surdă din suflet, îţi readuc pace în minte şi te ajută să depăşeşti momentul dificil în care te afli.

Deschide-te către viitor în toate felurile posibile

Odată, un rege, care simţea că ajunsese la cheremul dispoziţiei sale schimbătoare, şi-a adunat curtenii şi le-a dat o poruncă: ” Aduceţi-mi un lucru care să mă facă să mă simt bine atunci când cad pradă gândurilor negre şi să mă aducă cu picioarele pe pământ atunci când văd lucrurile prea în roz. ” După câteva zile, curtenii s-au înfăţişat la palat, iar cel mai înţelept dintre ei i-a oferit regelui un inel din aur. Acesta şi l-a pus pe un deget şi a observat că, dacă îl privea cu atenţie, putea citi pe inel următoarea deviză: “Această bijuterie, la fel ca şi viaţa, este trecătoare”. În restul zilelor lui, ori de câte ori se simţea copleşit de ceva, regele recitea aceste cuvinte şi reflectă asupra lor.

Încearcă să îţi faci o obişnuinţă din a îţi proiecta mereu mintea către viitor, către o vreme când îţi vei aduce aminte de obsesia ta de acum şi te vei întreba, cu amuzament sau mirare, de ce a trebuit să faci atâta zarvă cu tine însuţi. Aceasta este o cale eficientă de a începe să te simţi mereu mai bine, în ciuda protestelor vehemente ale inimii.

Implică-te în activităţi care să îţi captiveze cât mai mult mintea şi atenţia

Atunci când suntem îndrăgostiţi, chiar şi de o fantasmă a imaginaţiei noastre, este destul de uşor să cădem în capcana unor poezii sau cântece glorificând iubirea nemuritoare şi sufletele unite în viaţă şi moarte. Aşa ceva poate da naştere însă unor mari probleme în viitor. Dacă într-adevăr suferi din cauza unui sentiment de dragoste neîmpărtăşit, nu este deloc recomandat să îţi tratezi cu sare rana încă deschisă. Poate să te doară îngrozitor!

Încearcă să te dedici unor activităţi care să îţi angajeze cât mai mult partea logică, de strategie sau planificare a creierului. Atunci când sunt deprimaţi, oamenii prezintă o activitate scăzută în lobii prefrontali din partea stângă a creierului lor, astfel încât perseverenţă de a se dedica unor acţiuni logice le poate echilibra dispoziţia, îi detaşează şi obiectivizează faţă de o obsesie.

Păstreză-ţi încrederea în tine însăţi

În perioada când iubeşti pe cineva care pare să nu îi pese de tine, nimic nu poate fi tentant să agonizezi asupra întrebării “De ce nu mă iubeşte? ” Cu toate acestea, este foarte posibil să fii una din persoanele cele mai atractive şi spirituale din lume, fără ca cel iubit/cea iubită să nu se simtă deloc ispitit (a) să simtă ceva pentru tine. A încerca să obţii de la cineva un lucru pe care nu îl are se aseamănă cu lupta împotriva morilor de vânt purtată de Don Quijote. Dacă cel îndrăgit nu te iubeşte, nu înseamnă că este ceva în neregulă cu tine. Pur şi simplu, unii oameni nu pricep cum sau pe cine să iubească.

Găseşte pe cineva care să îţi ofere ce meriţi/ai nevoie

A dărui şi a primi iubire reprezintă o cale de împlinire personală nemaipomenită. Unele persoane îşi crează obiceiul autodistructiv de a se îndrăgosti numai de oameni care nu sunt disponibili dintr-un punct de vedere sau altul. A te agăţa, în mod subconştient, numai de dragostea pentru oameni intangibili sau indisponibili este ca şi cum ţi-ai bate singur cuie în talpă. Dacă eşti înclinat să faci aşa ceva, încearcă măcar să îţi conştientizezi pornirea şi să te gândeşti la o strategie de autoapărare.

Dedică-te cuiva care te place aşa cum eşti şi nu confunda intensitatea agoniei cu cea a dragostei adevărate. Atunci când vei ajunge cu adevărat la dragoste, îţi vei da seama fără nici o şovăire, întrucât afecţiunea pe care o vei dărui va reveni la tine cel puţin într-o egală măsură.

Vezi

răspuns dat de monica pe 4 ianuarie 2016

Adaug comentariu despre răspuns

Poţi completa acest formular fără să te autentifici, dar în acest caz nu poţi beneficia de toate facilităţile acestui site.

Autentificare utilizator: Este recomandat să te autentifici, pentru a putea beneficia de toate facilităţile acestui site. Pentru aceasta, poţi folosi contul pe care îl ai deja în reţelele sociale.

Autentificare

Utilizator ocazional:

Întrebări similare

clic pentru a comuta interesul tău faţă de răspuns0

Mie îmi place de un băiat! Cum să fac să mă placă acest băiat? (1 răspuns)

întrebare pusă de Larisa pe 22 noiembrie 2016

Mai multe întrebări despre relaţii...

clic pentru a comuta interesul tău faţă de răspuns0

Ce le place fetelor? (1 răspuns)

întrebare pusă de marian pe 1 ianuarie 2015

Mai multe întrebări despre relaţii...

clic pentru a comuta interesul tău faţă de răspuns0

De ce băieţilor le place să facă sex? (1 răspuns)

întrebare pusă de elisa pe 12 iunie 2015

Mai multe întrebări despre relaţii...