Mâncăm ca să trăim sau trăim ca să mâncăm?

Este greu să spunem că nu trăim ca să mâncăm, întrucât, indiferent de statut social şi situaţie financiare, corpul uman trăieşte din hrană - în cantităţi mai mari sau mai mici, după nevoie, stil de viaţă, cât şi alţi factori. Dacă vorbim despre excese şi lipsuri, atunci ne situăm la extremităţile unei alimentaţii echilibrate care devin boli, bulimie, anorexie, obezitate, etc. Cred că toate acestea au în spate un fond psihic, adică consumul - sau lipsa - unor cantităţi de hrană neechilibrată se face inconştient, din dorinţa de a compensa anumite insatisfacţii şi lipsuri la nivel psihic, mental, inconştient.

Vorbim de cazul fericit în care avem posibilitatea financiară de a cumpăra fie în exces, fie hrană scumpă, dar şi o stare de sănătate bună care ne permite fizic să mâncăm.