Dacă în limba greacă există încă din antichitate diferite cuvinte pentru diferite feluri de dragoste (eros, philia, storge şi agape), cum se face că alte limbi nu fac aceeaşi distincţie importantă prin cuvinte diferite?

Educaţia, filozofia, ştiinţele şi cultura, democraţia au fost piloni de sprijin pentru emanciparea societăţii greceşti încă din antichitate. Astfel că gândirea şi exprimarea mai adecvată, mai centrată pe conţinutul real a mai multor tipuri de dragoste a fost posibilă a se defini şi perfecţiona mai mult decât în alte culturi. Adevărul este că... şi în limba română dispunem de două [să le spun aşa] tipuri de dragoste: sinceră şi din interes! Dacă prima se ocupă de părţi aparent subiective ale dragostei, cea de a doua se ocupă în special de părţile materiale, mercantile uneori.