Acest site foloseşte cookies. Prin navigarea pe acest site, vă exprimaţi acordul asupra folosirii acestora. Detalii

Este Iisus Hristos unul dintre iniţiatorii procesului de maturizare a speciei umane?

întrebare pusă de Daniela Zaharia pe 14 octombrie 2014

Maturizarea - ca proces mental/spiritual - este relativă. La fiecare vârstă ni se pare că suntem mai maturi decât eram cu nişte ani în urmă, pentru că am mai acumulat nişte experienţe.

La fel şi istoric, omenirea se maturizează de la o generaţie la alta. Dar în medie. Sclipiri au fost de mii de ani, antichitatea ne-a dat câţiva gânditori iluştri, dar în medie oamenii erau mai primitivi decât în prezent.

De la Iisus Hristos avem un reper extrem de puternic, care a influenţat major evoluţia umană şi încă o face, dar nu aş spune că este "unul dintre iniţiatorii procesului de maturizare a speciei umane" (pentru că procesul începuse de mii de ani), ci iniţiatorul unei trepte a evoluţiei umane.

răspuns dat de Lucian Velea pe 15 octombrie 2014

Comentarii personale
Daniela Zaharia a spus pe 18 octombrie 2014	În psihanaliză există un punct de vedere mai tranşant asupra problemei (imaturitate vs. maturitate): imatur - om angajat (conştient sau inconştient) într-un scenariu de luptă, matur - om aflat în stadiul cooperant (scenariu de cooperare). Problema care se pune astăzi (şi este interesantă) este cum a contribuit creştinismul dar şi mai bine...mesajul lui Mesia (aşa cum a ajuns el până la noi)şi cât de mult (ceea ce e mai greu de precizat) în acest proces de maturizare, de trecere de la scenariul de luptă spre cel de cooperare. Evident. Mă gândeam şi eu la alţi Mari Iniţiaţi care au "cooperat" de-a lungul istoriei gîndind cam la fel. Totuşi se pune problema acestei distincţii (teologic dar nu numai) între omul Vechiului Testament (căruia I s-a dat Legea şi a "căzut " sub lege) şi omul Noului Testament, beneficiarul Legii cele Noi, Legea Iubirii. Atunci când reglementezi ceva şi impui... se creează nevoia respectării regulii ca pe un dat! Este legea morală! Şi toţi cei care se vor strădui se vor lupta cu ei înşişi să nu manifeste ceva, se vor strădui, chinui (cu gîndul la sancţiuni, etc) şi vor cădea sub lege. Motiv pentru care vor judeca, se vor supăra, vor fi intoleranţi. (Din cauza neconştientizării umbrei!) Dacă vrei să nu manifeşti o anume trăsătură e mai bine să o înţelegi, să o accepţi nu să o ascunzi în umbra, fugind de ea. O vei vedea la altul, te vei enerva, o vei critica. Pentru a nu da cu piatra, a nu te răzbuna, a-ţi iubi duşmanul şi aproapele, a nu judeca ...este nevoie să faci pace cu tine însuţi. Şi psihanaliza este o contribuţie la acelaşi proces de maturizare. (Deşi psihanaliza şi creştinismul nu prea au făcut pace!!!) Dar nu e timpul pierdut. Notă: Osho spunea că - dacă vrei să scapi de un defect care te chinuie - contemplă-l şi du-te pe firul lui, oricît de adânc. De regulă vei descoperi la baza acelui defect o trăsătură general umană şi pe urmă vei găsi şi calitatea-geamănă cu defectul, ca doi poli ai acelei trăsături. Şi asta te va ajuta.
monica a spus pe 20 octombrie 2014	Cerintele lui Dumnezeu nu s-au schimbat, dar nu noi suntem cei care trebuie sa le implineasca. El este Datatorul Legii si tot El este si Implinitorul Legii in inimile noastre. Cel care dat Legea o si respecta. Atata vreme cat incercam noi sa facem ceva, El nu poate face nimic. Din aceasta cauza esuam in mod repetat. Dumnezeu vrea sa ne demonstreze ca nu putem face absolut nimic si pana cand nu vom recunoaste pe deplin lucru acesta disperarea si deziluzia noastra vor continua sa se arate. Cand renuntam sa mai facem ceva, Dumnezeu preia cazul. El asteapta pana cand ajungem la capatul resurselor noastre si numai putem face nimic pentru noi insine. Dumnezeu a condamnat toate lucrurile care apartin vechii creatii si le-a destinat Crucii. Carnea nu ajuta la nimic! Dumnezeu a declarat-o potrivita numai pentru moarte. Fiecare incercare a noastra de a face voia Lui este o negare a ceea ce El a declarat prin Cruce si anume ca suntem total neputinciosi de a implini aceasta voie a Lui. Increderea noastra trebuie sa fie doar Cristos. Inainte(in V.T)se cauta un lucru pentru eliberare acum este nevoie sa-ti pui nadejdea intr-o Persoana. Inainte omul cauta inauntru sau pentru a gasi o solutie problemei acum priveste dincolo de propria lui persoana la un Mantuitor, nu mai incearca sa indeplineasca nimic prin eforturi personale ci asteapta ajutorul din partea Altuia. In problema iertarii privim la Cristosul de pe cruce;in ceea ce priveste eliberarea de pacat si implinirea voii lui Dumnezeu privim la Cristosul din inima noastra. Pentru primul lucru depindem de ceea ce a facut El, pentru celelalte depindem de ceea ce va face El in noi;dar in privinta ambelor aspecte dependenta noastra e numai in EL! Aceasta este una din diferentele intre teologie si psihologie, teologia crede ca eliberarea de pacat o face doar Dumnezeu, prin eforturi proprii nu reusim. Calea progresului este umblarea in Duhul fiind necesara aprecierea valorii pretiosului Sange care s-a varsat pe Cruce.

Comentarii personale

Daniela Zaharia a spus pe 18 octombrie 2014

În psihanaliză există un punct de vedere mai tranşant asupra problemei (imaturitate vs. maturitate): imatur - om angajat (conştient sau inconştient) într-un scenariu de luptă, matur - om aflat în stadiul cooperant (scenariu de cooperare).

Problema care se pune astăzi (şi este interesantă) este cum a contribuit creştinismul dar şi mai bine...mesajul lui Mesia (aşa cum a ajuns el până la noi)şi cât de mult (ceea ce e mai greu de precizat) în acest proces de maturizare, de trecere de la scenariul de luptă spre cel de cooperare.

Evident. Mă gândeam şi eu la alţi Mari Iniţiaţi care au "cooperat" de-a lungul istoriei gîndind cam la fel. Totuşi se pune problema acestei distincţii (teologic dar nu numai) între omul Vechiului Testament (căruia I s-a dat Legea şi a "căzut " sub lege) şi omul Noului Testament, beneficiarul Legii cele Noi, Legea Iubirii.

Atunci când reglementezi ceva şi impui... se creează nevoia respectării regulii ca pe un dat! Este legea morală! Şi toţi cei care se vor strădui se vor lupta cu ei înşişi să nu manifeste ceva, se vor strădui, chinui (cu gîndul la sancţiuni, etc) şi vor cădea sub lege. Motiv pentru care vor judeca, se vor supăra, vor fi intoleranţi. (Din cauza neconştientizării umbrei!)

Dacă vrei să nu manifeşti o anume trăsătură e mai bine să o înţelegi, să o accepţi nu să o ascunzi în umbra, fugind de ea. O vei vedea la altul, te vei enerva, o vei critica. Pentru a nu da cu piatra, a nu te răzbuna, a-ţi iubi duşmanul şi aproapele, a nu judeca ...este nevoie să faci pace cu tine însuţi.

Şi psihanaliza este o contribuţie la acelaşi proces de maturizare. (Deşi psihanaliza şi creştinismul nu prea au făcut pace!!!) Dar nu e timpul pierdut.

Notă: Osho spunea că - dacă vrei să scapi de un defect care te chinuie - contemplă-l şi du-te pe firul lui, oricît de adânc. De regulă vei descoperi la baza acelui defect o trăsătură general umană şi pe urmă vei găsi şi calitatea-geamănă cu defectul, ca doi poli ai acelei trăsături. Şi asta te va ajuta.

monica a spus pe 20 octombrie 2014

Cerintele lui Dumnezeu nu s-au schimbat, dar nu noi suntem cei care trebuie sa le implineasca. El este Datatorul Legii si tot El este si Implinitorul Legii in inimile noastre. Cel care dat Legea o si respecta. Atata vreme cat incercam noi sa facem ceva, El nu poate face nimic. Din aceasta cauza esuam in mod repetat. Dumnezeu vrea sa ne demonstreze ca nu putem face absolut nimic si pana cand nu vom recunoaste pe deplin lucru acesta disperarea si deziluzia noastra vor continua sa se arate. Cand renuntam sa mai facem ceva, Dumnezeu preia cazul. El asteapta pana cand ajungem la capatul resurselor noastre si numai putem face nimic pentru noi insine. Dumnezeu a condamnat toate lucrurile care apartin vechii creatii si le-a destinat Crucii. Carnea nu ajuta la nimic! Dumnezeu a declarat-o potrivita numai pentru moarte. Fiecare incercare a noastra de a face voia Lui este o negare a ceea ce El a declarat prin Cruce si anume ca suntem total neputinciosi de a implini aceasta voie a Lui. Increderea noastra trebuie sa fie doar Cristos. Inainte(in V.T)se cauta un lucru pentru eliberare acum este nevoie sa-ti pui nadejdea intr-o Persoana. Inainte omul cauta inauntru sau pentru a gasi o solutie problemei acum priveste dincolo de propria lui persoana la un Mantuitor, nu mai incearca sa indeplineasca nimic prin eforturi personale ci asteapta ajutorul din partea Altuia. In problema iertarii privim la Cristosul de pe cruce;in ceea ce priveste eliberarea de pacat si implinirea voii lui Dumnezeu privim la Cristosul din inima noastra. Pentru primul lucru depindem de ceea ce a facut El, pentru celelalte depindem de ceea ce va face El in noi;dar in privinta ambelor aspecte dependenta noastra e numai in EL!

Aceasta este una din diferentele intre teologie si psihologie, teologia crede ca eliberarea de pacat o face doar Dumnezeu, prin eforturi proprii nu reusim. Calea progresului este umblarea in Duhul fiind necesara aprecierea valorii pretiosului Sange care s-a varsat pe Cruce.