Acest site foloseşte cookies. Prin navigarea pe acest site, vă exprimaţi acordul asupra folosirii acestora. Detalii

clic pentru a comuta interesul tău faţă de răspuns1

Este Iisus Hristos unul dintre iniţiatorii procesului de maturizare a speciei umane?

întrebare pusă de Daniela Zaharia pe 14 octombrie 2014

Comentarii personale despre întrebare
Daniela Zaharia a spus pe 14 octombrie 2014
Comentariu personal de precizare a orizontului întrebării.

Întrebarea vizează omul actual ca beneficiar al acestui eventual proces.
Este suficient să nu manifeşti anumite trăsături negative? Eşti mai bun doar pentru că nu le manifeşti? Proba de foc este atunci când le vezi manifestate de altul. Te enervează sau nu? Faci eforturi mari să nu te comporţi ca el? E obositor? Începi să-l critici, să îl bârfeşti, să-l ironizezi, să-l pui la zid, să-l insulţi? Atunci, chiar dacă nu le manifeşti, ele sunt în tine. Constatarea lor la altă persoană îţi aduce aminte de ele şi de cât de greu îţi este să le ascunzi. Ce vei face? Te vei revolta? Pe cine? Vei încerca să înţelegi cât mai mult din ceea ce se întâmplă? Dacă da, atunci, la un moment dat, derulându-se acest travaliu de înţelegere, va apărea o schimbare... Îţi vei da seama că te-ai luptat degeaba cu tine, cu ceilalţi, ...fugind de umbra! Şi chiar te vei schimba. Vei deveni sigur mai tolerant cu semenii tăi şi te vei înscrie pe un drum nou.
Ieşind din scenariul de luptă vei creşte şi te vei maturiza. Vei deveni cooperant, pro-social...iertător , neutru-binevoitor. Vei stimula la alţii dezvoltarea anumitor calităţi, îţi vei începe ziua complimentând amabil pe un coleg cu care urmează să conlucrezi, vei da confort afectiv şi vei fi tandru cu cei apropiaţi...etc.

Adaug comentariu despre întrebare
incorect0
corect1

Maturizarea - ca proces mental/spiritual - este relativă. La fiecare vârstă ni se pare că suntem mai maturi decât eram cu nişte ani în urmă, pentru că am mai acumulat nişte experienţe.

La fel şi istoric, omenirea se maturizează de la o generaţie la alta. Dar în medie. Sclipiri au fost de mii de ani, antichitatea ne-a dat câţiva gânditori iluştri, dar în medie oamenii erau mai primitivi decât în prezent.

De la Iisus Hristos avem un reper extrem de puternic, care a influenţat major evoluţia umană şi încă o face, dar nu aş spune că este "unul dintre iniţiatorii procesului de maturizare a speciei umane" (pentru că procesul începuse de mii de ani), ci iniţiatorul unei trepte a evoluţiei umane.

răspuns dat de Lucian Velea pe 15 octombrie 2014

Comentarii personale despre răspuns
Daniela Zaharia a spus pe 18 octombrie 2014În psihanaliză există un punct de vedere mai tranşant asupra problemei (imaturitate vs. maturitate): imatur - om angajat (conştient sau inconştient) într-un scenariu de luptă, matur - om aflat în stadiul cooperant (scenariu de cooperare).

Problema care se pune astăzi (şi este interesantă) este cum a contribuit creştinismul dar şi mai bine...mesajul lui Mesia (aşa cum a ajuns el până la noi)şi cât de mult (ceea ce e mai greu de precizat) în acest proces de maturizare, de trecere de la scenariul de luptă spre cel de cooperare.

Evident. Mă gândeam şi eu la alţi Mari Iniţiaţi care au "cooperat" de-a lungul istoriei gîndind cam la fel. Totuşi se pune problema acestei distincţii (teologic dar nu numai) între omul Vechiului Testament (căruia I s-a dat Legea şi a "căzut " sub lege) şi omul Noului Testament, beneficiarul Legii cele Noi, Legea Iubirii.

Atunci când reglementezi ceva şi impui... se creează nevoia respectării regulii ca pe un dat! Este legea morală! Şi toţi cei care se vor strădui se vor lupta cu ei înşişi să nu manifeste ceva, se vor strădui, chinui (cu gîndul la sancţiuni, etc) şi vor cădea sub lege. Motiv pentru care vor judeca, se vor supăra, vor fi intoleranţi. (Din cauza neconştientizării umbrei!)

Dacă vrei să nu manifeşti o anume trăsătură e mai bine să o înţelegi, să o accepţi nu să o ascunzi în umbra, fugind de ea. O vei vedea la altul, te vei enerva, o vei critica. Pentru a nu da cu piatra, a nu te răzbuna, a-ţi iubi duşmanul şi aproapele, a nu judeca ...este nevoie să faci pace cu tine însuţi.

Şi psihanaliza este o contribuţie la acelaşi proces de maturizare. (Deşi psihanaliza şi creştinismul nu prea au făcut pace!!!) Dar nu e timpul pierdut.

Notă: Osho spunea că - dacă vrei să scapi de un defect care te chinuie - contemplă-l şi du-te pe firul lui, oricît de adânc. De regulă vei descoperi la baza acelui defect o trăsătură general umană şi pe urmă vei găsi şi calitatea-geamănă cu defectul, ca doi poli ai acelei trăsături. Şi asta te va ajuta.
monica a spus pe 20 octombrie 2014Cerintele lui Dumnezeu nu s-au schimbat, dar nu noi suntem cei care trebuie sa le implineasca. El este Datatorul Legii si tot El este si Implinitorul Legii in inimile noastre. Cel care dat Legea o si respecta. Atata vreme cat incercam noi sa facem ceva, El nu poate face nimic. Din aceasta cauza esuam in mod repetat. Dumnezeu vrea sa ne demonstreze ca nu putem face absolut nimic si pana cand nu vom recunoaste pe deplin lucru acesta disperarea si deziluzia noastra vor continua sa se arate. Cand renuntam sa mai facem ceva, Dumnezeu preia cazul. El asteapta pana cand ajungem la capatul resurselor noastre si numai putem face nimic pentru noi insine. Dumnezeu a condamnat toate lucrurile care apartin vechii creatii si le-a destinat Crucii. Carnea nu ajuta la nimic! Dumnezeu a declarat-o potrivita numai pentru moarte. Fiecare incercare a noastra de a face voia Lui este o negare a ceea ce El a declarat prin Cruce si anume ca suntem total neputinciosi de a implini aceasta voie a Lui. Increderea noastra trebuie sa fie doar Cristos. Inainte(in V.T)se cauta un lucru pentru eliberare acum este nevoie sa-ti pui nadejdea intr-o Persoana. Inainte omul cauta inauntru sau pentru a gasi o solutie problemei acum priveste dincolo de propria lui persoana la un Mantuitor, nu mai incearca sa indeplineasca nimic prin eforturi personale ci asteapta ajutorul din partea Altuia. In problema iertarii privim la Cristosul de pe cruce;in ceea ce priveste eliberarea de pacat si implinirea voii lui Dumnezeu privim la Cristosul din inima noastra. Pentru primul lucru depindem de ceea ce a facut El, pentru celelalte depindem de ceea ce va face El in noi;dar in privinta ambelor aspecte dependenta noastra e numai in EL!

Aceasta este una din diferentele intre teologie si psihologie, teologia crede ca eliberarea de pacat o face doar Dumnezeu, prin eforturi proprii nu reusim. Calea progresului este umblarea in Duhul fiind necesara aprecierea valorii pretiosului Sange care s-a varsat pe Cruce.
Adaug comentariu despre răspuns

Poţi completa acest formular fără să te autentifici, dar în acest caz nu poţi beneficia de toate facilităţile acestui site.

Autentificare utilizator: Este recomandat să te autentifici, pentru a putea beneficia de toate facilităţile acestui site. Pentru aceasta, poţi folosi contul pe care îl ai deja în reţelele sociale.

Autentificare

Utilizator ocazional:

Întrebări similare

clic pentru a comuta interesul tău faţă de răspuns0

Când coboară domnul Iisus Hristos? (3 răspunsuri)

întrebare pusă de Bogdan Borza pe 2 aprilie 2015

Mai multe întrebări despre creştinism...

clic pentru a comuta interesul tău faţă de răspuns0

Care este diferența dintre un procesor AMD şi unul Intel şi care este indicat să-l achiziţionez? (1 răspuns)

întrebare pusă de Victor pe 26 decembrie 2018

Mai multe întrebări despre calculatoare, cumpărături...

clic pentru a comuta interesul tău faţă de răspuns2

Care sunt metodele eficiente pentru îmbunătăţirea procesului educativ? (1 răspuns)

întrebare pusă de Vera Serbanoiu pe 12 septembrie 2016, dar şi-a arătat interesul pentru răspuns şi Profesor Dorian pe 17 septembrie 2016

Mai multe întrebări despre educaţie...