Cum putem fi noi toţi egali, în condiţiile în care fiecare se naşte cu posibilităţi (atât materiale, cât şi intelectuale) diferite?

Originile tezei că toţi oamenii au aceeaşi valoare intrinsecă se găsesc în tradiţia iudeo-creştină. În această tradiţie putem ajunge la ideea egalităţii între oameni în cel puţin două moduri. Primul decurge în felul următor: oamenii au valoare intrinsecă întrucât sunt creaţii ale lui Dumnezeu şi sunt creaţi după chipul şi asemănarea Lui.

O a doua linie de argumentare în favoarea egalităţii oamenilor porneşte de la ideea iubirii divine: oamenii contează pentru că sunt iubiţi de Dumnezeu. Şi anume, ei sunt iubiţi la fel, indiferent de statutul lor social, indiferent de grupul din care fac parte. Să ne gândim la binecunoscută parabolă a bunului samaritean, conform căreia şi cei din grupuri dispreţuite au semnificaţie morală. (Luca 10:25-37)