Acest site foloseşte cookies. Prin navigarea pe acest site, vă exprimaţi acordul asupra folosirii acestora. Detalii

clic pentru a comuta interesul tău faţă de răspuns1

Este decizia de a-i debranşa de la aparatele de susţinere pe cei dragi care nu mai pot fi salvaţi... o decizie care le va reda demnitatea?

întrebare pusă de Daniela Zaharia pe 16 octombrie 2014

Comentarii personale despre întrebare
Daniela Zaharia a spus pe 18 octombrie 2014Cam greu de răspuns. Ştiu cazul unui tată a cărei fiică suferise un accident de maşină şi era în această situaţie. O minune de fată, cântăreaţă, în anul I la IATC, dar putea să fie orice copil... situaţia e grea oricum! Medicii îl persuadau frenetic, iar el trăgea de timp. I-a implorat să nu-l mai preseze atât. Să-I mai dea copilului său o şansă. A doua zi fata a ieşit din coma. S-a speriat enorm pentru că a dat să ţipe şi avea gura cusută (pentru că era rănită de la accident şi nu se preocupase nimeni de reparaţii, că nu era cazul). Fata şi-a revenit, în ciuda traumatismelor craniene şi tot tacâmul A devenit psiholog astăzi şi e bine!

Mai ştiu cazul unui tânăr căsătorit care a fost lovit de tren. Nu mai dau detalii. Era în comă. Tot aşa familia nu a semnat debranşarea. Şi, culmea, s-a trezit din comă, deşi nimeni nu mai credea. S-a refăcut mai greu dar s-a refăcut complet. A divorţat însă, căci soţia (care era însărcinată) s-a speriat că rămâne singură cu un copil şi, în timp ce el era în coma, a avortat.
mosulcumoasa a spus pe 28 mai 2017omul in viata se ghideaza dupa invatamintele bunului dumnezeu si bun lucru face urmand calea cea dreapta pana la capat.
Ioan Zah a spus pe 12 septembrie 2017De fapt nimeni n-a dat un raspuns legat de intrebare. Este o intrebare foarte neclara. Cum adica? Daca decizi ca sa debransezi de la aparate o persoana apropiata, cui sa ii reda demnitatea? Decedatului sau celui care a decis întreruperea vietii unui om drag? De fapt problema se pune cu totul altfel De ce nu se aloca resurse financiare suficiente cercetarii in medicina ca sa nu mai fi pus in situatia de a decide daca sa-l debransezi sau nu de la aparatul care il mentine in viata pe cel drag, in schimb se aloca sume imense pentru inventarea si imbunatatirea armamentelor, necesare doar pentru a ucide omenirea? Esenta problemei puse de Daniela este legata de caracterul, educatia, cultura, sufletul, inima, sentimentele celor care ridica si a celor care decid asupra intreruperii vietii unui om si asta este foarte greu, aproape imposibil de argumentat si decis corespunzator.
Ioan Zah a spus pe 13 septembrie 2017Si inca ceva legat de opinia mea fata de intrebare:
Universul, singurul responsabil de existenta noastra, ne-a dat un timp de existenta dar nu ne-a imputernicit sa modificam acest timp. El este singurul care decide. Daca incalcam regula universului, cel care decide întreruperea vieti este, in limbajul nostru, un criminal si deci trebuie tratat ca atare. Din pacate, din motive de neinteles pentru mine, marii criminali nu sunt pedepsiti de nimeni, nici de oameni nici de univers. De ce?
Adaug comentariu despre întrebare
incorect0
corect1

Ca şi în cazul eutanasiei, se ridică aceeaşi întrebare: am dreptul eu ca om să spun stop vieţii mele sau acelui apropiat mie aflat într-o situaţie disperată?

"Conceptul bioetic creştin ortodox nu acceptă eutanasia din următoarele motive (bioetice, morale, duhovniceşti):
* Omul este vinovat de suferinţa lui, căci a căzut.Dumnezeu nu a făcut suferinţa. A recurge la actul eutanasic înseamnă a-ţi impropria de două ori moartea.
* Credinţa ortodoxă privind sfârşitul omului se bazează pe versetul: "cel care va răbda până la sfârşit se va mântui".
* Prin suferinţă păcatele sunt ispăşite încă de aici asumarea crucii este mântuitoare.
* Este contra voinţei lui Dumnezeu. Numai Dumnezeu are controlul absolut asupra vieţii.
* Eutanasia este expresia cea mai sigură a pierderii nădejdii (adică a acelei virtuţi creştine care lasă o poartă deschisă spre şi pentru Dumnezeu)
* Când începe sfârşitul vieţii, fiinţa coboară până la cea mai de jos stare, iar persoana se ridică până la cea mai înaltă culme (D. Staniloaie); eutanasia tulbură acest sens.
* Practicarea (prin obişnuinţă) a eutanasiei schimbă conştiinţa publică, făcând imposibil controlul public(discernământul adormit).
* Este contrară eticii medicale: datoria medicului este să lupte pentru viaţă.
* Asistenţa medicală, socială şi spirituală a cazului terminal are o bioetică proprie, cu precepte specifice, susceptibile de îmbogăţire şi perfecţionare continuă; dacă eutanasia se legiferează, atunci bioetica actului paliativ se va stinge, căci reflexele etice se atrofiază şi mor în suc propriu.
* Interpretarea diagnosticului şi pronosticului este supusă greşelii şi există mereu riscul să se ia o decizie în baza unui prognostic fals..
* Practicarea eutanasiei aduce servicii ateismului, semănând convingerea că omul nu se raportează la viaţa veşnică.
* Argumentul eutanasiştilor, conform căruia omul este liber şi demn să-şi decidă sfârşitul vieţii, nu este decât o vorbă goală, căci în timpul unei mari suferinţe omul nu este câtuşi de puţin liber şi, deci, orice decizie a lui nu exprimă vreun grad de libertate.
Pentru provocările bioetice viitoare, pentru cazurile particulare care nu se încadrează în practicile bio-medicale expuse, duhovnicul va evalua situaţia de fapt şi va sfătui persoana care cere sfatul, ţinând cont de următoarele principii:
- folosirea oricărei metode, tehnici sau substanţe farmacologic active care lezează integritatea anatomică şi spirituală a fiinţei umane trebuie descurajată;
- folosirea oricărei metode, tehnici sau substanţe farmacologic active care contravine dogmei şi vieţii morale creştine trebuie descurajată."
text preluat din "Teologie Socială", volum apărut cu binecuvântarea I.P.S. Teofan Mitropolitul Olteniei - Pr.dr. Mihai Valică, Prof univ.dr. Pavel Chirilă, Asist.soc. drd. Andreea Bandoiu, ec.dr. Cristian George Popescu, Editura Christiana, Bucurest, 2007

răspuns dat de monica pe 20 octombrie 2014

Comentarii personale despre răspuns
monica a spus pe 20 octombrie 2014Este foarte greu să decizi când te afli în situaţia respectivă, dar este necesar să-L laşi pe Dumnezeu să aibe ultimul cuvânt.
Adaug comentariu despre răspuns
incorect0
corect0

Demnitatea? Întrebarea este rezultatul unei greșite apropieri între o realitate tristă și un lucru dobândit pe care nu îl pierzi pur și simplu pentru că ești victima unui accident care te-a făcut incapabil de a decide, reacționa sau a te îngriji.

Într-un spital, niciun pacient nu ar trebui privit ca „lipsit de demnitate” dacă nu face nimic conștient ce i s-ar putea imputa drept „nesimțire” sau orice alt cuvânt din câmpul lexical al termenului.

Dacă veți întreba biserica, ea va răspunde întotdeauna NU, pentru că sunt cazuri în care și-au revenit oamenii. Dacă ați avea vreodată ocazia să-i întrebați pe cei care au stat poate luni, ani la aparate și au decedat, probabil că nu v-ar putea niciodată învinui de faptul că ați mai sperat, din dragoste, desigur.

Nu demnitatea este motivul pentru care aș debranșa de la aparat o persoană, ci DUREREA. Dacă aș putea conștientiza prin câtă durere trece și aș putea raporta asta la șansa de a supraviețui, atunci aș decide, fie și PRO debranșare. Unii te acuză de crimă. Ce îmi pasă mie că unii, crezând că dacă au ei un crez religios, au și dreptul să decidă orice în baza acelui crez și să vorbească în numele Vieții? Să lași un om să sufere groaznic (dacă acesta ar fi cazul) luni de zile sau ani, că poate își revine și mai trăiește câțiva ani, după care oricum moare (toți murim) e un preț pe care nu știu cine - în afara celui direct implicat - are dreptul să îl stabilească.

Eu, de exemplu, îmi doresc să trăiesc atât cât sunt sănătos. Iar dacă ajung la aparate cu lunile, desigur, nu sunt atât de ahtiat după viață ca să optez pentru chinuri de dragul vieții... Culmea paradoxului! Mai ales cei care cred în viață veșnică fac apologia chinului, de dragul vieții de aici. Păi, nu-i nimic, numai bine, abia ajunge omul mai repede pe lumea cealaltă, a verdeții și a încântării.

Orbiți de prea multă bunătate, oamenii nu văd cât sunt de răi, de fapt, durerea altuia, însă rar interesează pe alții. Rar moare altul pentru a curma durerea altuia. Pentru o idee însă, da, s-au dat oameni la moarte și i-au dat și pe alții. Fanatism prostesc.

Și dacă tot au murit și au trimis la moarte pentru o idee, de ce nu ar lăsa și să sufere groaznic un om. Că doar nu decidem noi? Ba da, tocmai voi decideți. Pentru că, dacă este să mergem până la capăt cu ideea de VIAȚĂ, atunci facem pas cu pas și omorâm pasărea pe limba ei: oamenii când au fost creați li s-au pus lângă ei trusa sanitară și Spitalul Municipal? NU. Dacă picai în cap și sângerai, mureai.

Pur și simplu, dacă o persoană ajunge după un accident atât de distrusă încât își pierde conștiința și în mod natural ar surveni moartea, faptul că îi ținem (împotriva naturii!) în viață prin conectare la aparate este, de fapt, nu lupta de partea naturalului, căci și „naturalul” implică moartea cuiva distrus, ci dimpotrivă! Noi, de fapt, ne opune firii!

Cineva ar muri în mod normal, dar noi îl ținem în viață prin mijloace artificiale. Nu spun că facem rău, dar haideți să nici nu mai ne proslăvim atâta și să ne batem cu scripturile în piept. Da, bine, nu decizi tu când moare cineva (adică ți-e frică să îl deconectezi), dar totuși tu decizi cât trăiește, că tu îl ții la aparate și îl lași să se chinuie.

Unde este de fapt acea absolută dreptate și discernământul pe care crede biserica că îl are? Adevărul e undeva la mijloc. Foarte ușor fanatismul ne duce pe toți de o parte a malului, uitând că orice râu, orice ocean, are două maluri, și poți sta pe oricare dintre ele fără să te uzi.

răspuns dat de Radu C. Șerban pe 10 decembrie 2018

Adaug comentariu despre răspuns

Poţi completa acest formular fără să te autentifici, dar în acest caz nu poţi beneficia de toate facilităţile acestui site.

Autentificare utilizator: Este recomandat să te autentifici, pentru a putea beneficia de toate facilităţile acestui site. Pentru aceasta, poţi folosi contul pe care îl ai deja în reţelele sociale.

Autentificare

Utilizator ocazional:

Întrebări similare

clic pentru a comuta interesul tău faţă de răspuns0

Ce este demnitatea? (1 răspuns)

întrebare pusă de irina lighin pe 15 octombrie 2014

Mai multe întrebări despre psihologie...

clic pentru a comuta interesul tău faţă de răspuns1

Aparatele electrice de tuns/bărbierit pot fi folosite de cei cu pacemaker? (fără răspuns)

întrebare pusă de BERCA VASILE pe 21 iunie 2015

Mai multe întrebări despre sănătate...

clic pentru a comuta interesul tău faţă de răspuns1

Dacă ceva este dovedit că este benefic pentru sănătatea fizică/psihică, dar se presupune că nu este benefic spiritual, ce alegi? (4 răspunsuri)

întrebare pusă de Lucian Velea pe 18 aprilie 2014

Mai multe întrebări despre sănătate...