Ce fapte bune nu te costă practic nimic dacă le faci?

Faptele bune sunt roade ale credinţei (Iacob 2,14). Ele se referă la sinea omului, cum sunt îngrijirea de cele trupeşti şi sufleteşti conform cu legea Domnului, la aproapele ca om trupesc şi sufletesc, faţă de care avem datorii trupeşti şi sufleteşti şi faţă de Dumnezeu, prin evlavie, rugăciune şi mărturisirea legilor şi dogmelor sale (V. Dogmele, Mărturisitor).

Faptele bune faţă de aproapele sunt:

a) Trupeşti
1). a hrăni pe cel flămând;
2). adăpa pe cel însetat;
3). a îmbrăca pe cei gol;
4) a cerceta pe cei închişi;
5). a îngriji de cei bolnavi;
6). a adăposti pe cei străini;
7). a îngropa pe cei morţi;

b) Sufleteşti
1) a converti la pocăinţă - misiunea;
2). a învăţa pe neştiutor - dăscălia;
3). a povăţui la bine - îndrumarea
4). rugăciunea pentru aproapele - preoţi;
5). a mângâia descurajaţii - frăţietatea;
6). răbdarea în ocări
7). iertarea greşiţilor - credinţă.

Toate acestea au de scop perfecţionarea sufletului omenesc.

Faptele bune faţă de Dumnezeu sunt acelea care au drept temelie credinţă, nădejdea şi dragostea (I Cor. 13, 1, 28).

Există o ispită mare şi de multe ori ascunsă în mintea noastră, care ne păcăleşte pe noi creştinii: satisfacţia faptelor noastre bune.

Există o vorbă care spune ”Don’t let your GOOD become the enemy of your BEST”. În plan duhovnicesc, acest lucru ar însemna ”Nu lăsa ca satisfacţia faptelor tale bune să devină un duşman în a da tot ce ai mai bun din tine”.

Totuşi, există un pericol şi mai mare al satifacţiei faptelor bune. Uneori amintirea faptelor bune ne devine prilej de păcat şi motiv de îndreptăţire pentru slăbiciunile noastre, iar asta se întâmplă din cauza faptului că ne aşteptăm la o judecată în termeni matematici.

Pe Dumnezeu nu-L păcăleşte nimeni. Domnul se uită la inima noastră, la motivaţia pentru care facem binele, nu la fapta în sine.

Dacă faptele bune pe care le faci altora nu te schimbă şi pe tine în bine, atunci nu le-ai făcut din iubire, ci din interes sau pentru a fi lăudat.

Părintele Teofil Pârâian spunea: "Tot ceea ce faci te face", adică motivaţiile faptelor tale de zi cu zi te transformă, în bine sau în rău. Scopul milosteniei nu constă în contabilizarea banilor sau a mâncărurilor oferite, ci sunt un mod de a învăţa să renunţăm la noi înşine în favoarea altora. Milostenia ne învaţă să iubim.

În imnul iubirii din Epistola I către Corinteni, Sfantul Apostol Pavel confirmă că jertfa fără dragoste nimic nu înseamnă.

”Tâlharul pe cruce era şi dintr-un cuvânt s-a îndreptat. Şi Iuda cu apostolii era împreună numărat şi într-o noapte a prăpădit toată osteneala şi s-a pogorât din ceruri în iad. Drept aceea, nimeni făcând bine să nu se fălească, căci toţi cei ce s-au nădăjduit în sineşi, au căzut. ” - Avva Xantie

Abstinenţa de la procreaţie în funcţie de circumstanţele socio-moralo-economice.