Acest site foloseşte cookies. Prin navigarea pe acest site, vă exprimaţi acordul asupra folosirii acestora. Detalii

clic pentru a comuta interesul tău faţă de răspuns1

De ce se spune că dragostea este oarbă?

întrebare pusă de Anamaria-Elena Popa pe 18 februarie 2016

incorect0
corect2

Dragostea este oarbă... şi numai dragostea care trece peste imperfecţiuni este oarbă. Când orbirea omului este accentuată, atunci el spune că "dragostea e oarbă". În dragostea naturală şi sănătoasă nu prea e loc de subconştient sau inconştient. Aceste 2 clasificări psihologice scot basma curată lipsa conştienţei omului. Femeia şi bărbatul sunt Întreguri de Om, nu sunt doar nişte jumătăţi... unul are mintea divină, celălalt inima divină... prin alăturarea celor 2 în cuplu şi traiul împreună scopul e unul singur: să creştem împreună în direcţia reală, a cunoaşterii corecte de sine. În cuplul închinat acestui scop, experienţa călătoriei înapoi, pentru vindecarea trecutului, este puternic accelerată. Se poate ajunge la reluarea comunicării cu Dumnezeu şi cu noi înşine şi fără această experienţă... depinde de fiecare câte zăbrele are al propria-i cuşcă şi cât de mult dă vina pe altul pentru propria lipsă de conştienţă şi responsabilitate. Poate trebuia să încep prin a menţiona că scopul vieţii mele este reluarea relaţiei de Iubire cu Cel dincolo de firea mea... şi astfel, tot ce vine în viaţa mea este atins de această trăire. Dragostea este oarbă nu numai pentru apropiaţi, dragostea închide ochii minţii pentru a nu lua în seama imperfecţiunile... altfel, ne-am fi chinuit pe noi înşine şi pe tot ce există în mod iremediabil.

răspuns dat de ralu pe 11 martie 2016

Adaug comentariu despre răspuns
incorect0
corect2

Prima fază a îndrăgostirii este idealizarea.

În dragoste apelăm foarte mult la arhetipuri.

Îndrăgostiţii vorbesc în termenii următori: "te iubesc pe vecie", "pentru totdeauna", etc. Aşa simt şi li se pare adevărat atunci.

Femeile au o parte în inconştient care se numeşte animus, iar bărbaţii au o anima. Femeile proiectează animus-ul aupra partenerului, iar bărbaţii anima lor capricioasă... Există şi fenomenul... un bărbat capturat de propria anima proiectată asupra unei femei. (Vezi Îngerul albastru). (Adică un bărbat care devine sentimental şi subjugat de o femeie... uneori fatală.)

răspuns dat de Daniela Zaharia pe 19 februarie 2016

Adaug comentariu despre răspuns
incorect0
corect1

Se porneşte de la faptul că DRAGOSTEA NU ESTE ACELAŞI LUCRU CU IUBIREA!!! În timp ce IUBIREA ESTE ACEEA A FRAŢILOR ÎNTRU DOMNUL, DRAGOSTEA este UNIREA dintre Bărbat şi Femeie din cele două JUMĂTĂŢI, într-un TOT, FAMILIA, cu DEVENIREA... COPII!!! DRAGOSTEA cuprinde toate sentimentele BUNE, INCLUSIV IUBIREA! În momente... sensibile, vârstă, hormoni, situaţie efectivă, anumite persoane pot percepe efectiv SUFLETUL celui de lângă, crezând că aceea este DRAGOSTEA, confundând-o astfel cu IUBIREA şi, indiferent de sex, se întreabă ce să facă... PRIMA INTENŢIE este aceea a înţelegerii fenomenului, a acceptării normalităţii dacă cel, cea din faţa sa au acelaşi sex, sau... începe printr-o întrebare, DAR DACĂ... şi în acel moment, necuratul... a mai câştigat un suflet!

DRAGOSTEA ÎN SCHIMB, este o conştienţă a existenţei cuiva ce, parcă te completează, lipindu-se perfect de sufletul tău, cu efectele bine cunoscute... fluturi, palpitaţii, subiectivizare, stare de zbor... etc, sau, cu întâlniri extra-fizice, psihologii ajungând la concluzia omenească a anormalităţii acelei stări! Şi totuşi... nu are nimic anormal în ea, ci este un proces DIVIN, ce face să ajungă acea pereche la un moment al STARTULUI RELAŢIEI, cu o putere colosală, cu greu cineva rău-voitor reuşind să... spargă acel TOT! Mai sunt şi cei ce, aleargă după o persoană, pe care o privesc dintr-un singur punct de vedere, funcţie de educaţie, exemplu sau deviere, văzând în ori ce „sex” opus, un partener viitor! Dar, lipsind caracteristicile... jumătăţii, ajung la un moment dat în poziţia deziluziei... ceva nu se potriveşte... de unde... iubiurile de-o vară, despărţirile şi... căutările ulterioare! Faptul că se spune DRAGOSTEA ESTE OARBĂ, se referă la cele două tipuri de de relaţie, ce au momentele lor de „rien ne va plus”, în care totul este perfect, doar că... fiind vorba despre această diferenţiere a DRAGOSTEI şi IUBIRII... DRAGOSTEA VA FI PE VECIE, TOTUL MERGÂND CA PE ROATE, FRUMUSEŢEA RECIPROCĂ TRANSFORMÂNDU-SE DE FAPT în TOTUL REZULTAT, FAMILIA, în timp ce, orbirea din... „iubire”, are un final deziluzionant, ce se poate transforma într-o alergare continuă... cu final previzibil... moartea sufletească... sau... efectivă! Deci... căutaţi-vă JUMĂTATEA!... dacă o găsiţi, veţi fi fericiţi!

răspuns dat de Scurtu Sorin Izvoraș pe 4 martie 2016

Adaug comentariu despre răspuns
incorect0
corect1

Există două feluri de a fi îndrăgostit, şi numai într-unul dintre aceste doua feluri te laşi orbit de dragoste. Atunci când dragostea pe care i-o porţi prietenului tău este curată, în inima ta arde un foc. Acest foc este uneori mai puternic, alteori mai slab, dar nu se stinge. Focul acesta te îndeamnă să-i treci cu vederea micile greşeli, micile defecte. Dar nu transformă viciul celuilalt într-o virtute. Adică nu devine fantomatică.

Iubirea îi înfrumuseţează pe cei care se iubesc. Iubirea dă aripi. Întotdeauna cel care iubeşte vede în celălalt frumuseţi pe care ceilalţi nu au decât rareori priceperea să le descopere. Întotdeauna defectele iubitului sunt mai mici decât le văd ceilalţi. Ce putem spune? Că această dragoste e imaginară? Nu. Tocmai acesta e rostul iubirii dintre bărbat şi femeie: cei doi se cresc unul pe celălalt in dragoste, şi fiecare îl ajută pe celălalt să fie mai frumos, mai senin, mai bun. Dacă se trec cu vederea anumite defecte, aceasta se întâmplă din două motive: pentru că defectele respective sunt minore, şi nu afectează prea serios relaţia dintre cei doi, sau pentru că aceste defecte pot fi anihilate în timp. Adică, fără a fi scoase în evidenţă, fără a fi arătate cu degetul, aceste defecte sunt îndreptate. Dragostea te înfrumuseţează, dragostea te schimbă. Şi atunci sufletul tău simte nevoia să renunţe la ceea ce stânjeneşte dragostea.

Să vorbim puţin despre celălalt fel de dragoste, despre dragostea care orbeşte. De cele mai multe ori tocmai îndrăgostiţii sunt de vină că au acceptat să-şi deschidă inima într-o asemenea măsură. Celălalt are anumite virtuţi, are anumite însuşiri care ni-l fac plăcut, ni-l fac drag. Dar oricât de frumos sau de deştept ar fi, el nu poate fi de vină pentru modul în care îl iubim. Adică nu e firesc să i se reproşeze persoanei iubite că din cauza unor anumite însuşiri te-ai lăsat fermecat, că nu ai mai fost în stare să-i vezi defectele.

Într-o astfel de situaţie vina ar fi în mare măsura a ta. Sufletul tău ar prefera imaginarul realului, sufletul tău ar alege falsitatea în locul adevărului. Nu este greu de găsit cauza acestei alegeri. Aproape toţi tinerii îşi doresc un partener de viaţă încununat cu o sumedenie de calităţi. Unii, obosiţi că nu au găsit ceea ce căutau, preferă să se mintă singuri şi să proiecteze asupra persoanelor la care ţin calităţile care acesteia îi lipsesc. Greu este până se face primul pas în această direcţie. Odată porniţi pe drumul amăgirii, ei nu vor mai fi în stare să discearnă cum este cu adevărat celălalt. Ei iubesc un vis, nu pe omul de care au impresia că sunt îndrăgostiţi.

În unele cazuri anumite situaţii-limită pot sparge iluzia înainte de nuntă. Acestea sunt cazurile mai puţin grave.

Dar atunci când conştientizarea imaginii reale a celuilalt are loc abia după nuntă, situaţia este tristă. Persoana care s-a lăsat orbită de propria imaginaţie nu are tăria să recunoască că a greşit, ci susţine că vina e a celuilalt, care a încercat să pară altfel decât este. O astfel de conştientizare poate genera divorţul. “Dacă ştiam ce fel de om eşti, nu mă mai căsătoream cu tine…”, şi cel mai simplu mod de rezolvare a acestui conflict este divorţul.

Dragostea adevărată arde mai puternic şi este mai profundă decât dragostea oarbă. De unde putem şti acest lucru? Nu e greu de înţeles. Pentru creştini nimic nu e mai important decât să trăiască după voia lui Dumnezeu, decât să trăiască acoperiţi de binecuvântarea Sa sfântă. Noi ştim că Dumnezeu este iubire şi că iubirea adevărată este un dar pe care El îl aşează în inimile noastre. Oare ar putea o inimă plină de patimi să dăruiască sau să primească mai multă dragoste decât una curăţită de harul dumnezeiesc? În nici un caz.

Chiar dacă lumea aceasta trâmbiţează pe toate drumurile că dragostea pe care ne-o poate dărui este mult mai preţioasă decât dragostea pe care ne-o dăruieşte Dumnezeu, noi trebuie să stăm tari şi să nu ascultăm glasul ei de sirenă.

Nu evit să afirm faptul că şi în ceea ce priveşte dragostea trupeasca soţii creştinii stau mai bine decât ceilalţi. În sensul că niciodată bucuria lor nu va putea fi egalată de plăcerea pe care o simt cei care refuză să primească binecuvântarea nunţii.

Vezi

răspuns dat de monica pe 24 februarie 2016

Adaug comentariu despre răspuns
incorect0
corect1

Dragostea este un amestec de emoţii puternice şi hormoni. Atunci când ne îndrăgostim organismul nostru este bombardat de anumiţi hormoni, precum feniletilamina (hormon ce produce o uşoară stare de visare şi este produsă de către creier în momentul în care doi oameni sunt îndrăgostiţi).

Vezi

răspuns dat de Visan Mihaela pe 18 februarie 2016

Adaug comentariu despre răspuns

Poţi completa acest formular fără să te autentifici, dar în acest caz nu poţi beneficia de toate facilităţile acestui site.

Autentificare utilizator: Este recomandat să te autentifici, pentru a putea beneficia de toate facilităţile acestui site. Pentru aceasta, poţi folosi contul pe care îl ai deja în reţelele sociale.

Autentificare

Utilizator ocazional:

Întrebări similare

clic pentru a comuta interesul tău faţă de răspuns1

Ce este dragostea? (5 răspunsuri)

întrebare pusă de Lucian Velea pe 8 februarie 2013

Mai multe întrebări despre dragoste...

clic pentru a comuta interesul tău faţă de răspuns1

Prietenia este de mai multe feluri, precum dragostea? (2 răspunsuri)

întrebare pusă de Lucian Velea pe 10 aprilie 2014

Mai multe întrebări despre dragoste, prietenie...

clic pentru a comuta interesul tău faţă de răspuns1

De ce se spune că pisicile au 9 vieţi? (1 răspuns)

întrebare pusă de Anamaria-Elena Popa pe 16 mai 2015

Mai multe întrebări despre pisici, viaţă...