Este interzicerea totală a avortului (fără excepţii privind sănătatea mamei, a copilului, violul, etc.) o propunere viabilă/justă?

Nu este justă. Cu certitudine. Fiecare persoană are dreptul să decidă singur asupra vieţii sale, a copiilor, a familiei şi a tot ceea ce îi aparţine. Dictatul, chiar dacă este îmbrăcat într-o mantie a interesului social, nu are ce căuta aici, în această chestiune. Societatea, prin instituţiile sale, poate ajuta, sfătui, îndruma, poate chiar interveni dacă i se cere. Dar atât ! Politicienii n-au decât să creeze condiţii bune pentru dezvoltarea familiei şi atunci natalitatea va creşte în mod natural ca un simbol de bunăstare.

Nici eu nu sunt pentru avort cu totală hotărâre, dar când aud că i se INTERZICE cuiva, ceva, îmi vine să urlu şi mă revolt. A interzice, este un lucru mare şi cine susţine asta este prea sever şi prea dictatorial. Mie nici " Trecerea interzisă " nu-mi sună bine, dar să interzici lucruri legate de însăşi viaţa, sau moarte.... Numai Dumnezeu poate interveni în asemenea chestiuni....... sau poate destinul...... sunt multe de discutat în legătură cu asta. Dragii mei, lăsaţi profesioniştii să işi spună părerea, lăsaţi mamele, părinţii să îşi sfătuiască fetele, pe tinerele mame, dar nu lăsaţi interesul politic să-şi vâre coada. Demografia este o chestiune de statistică, sau mai ştiu eu ce .... dar viaţa nu poate sta în dreptul unei legi restrictive care să decidă peste voinţa intimă a unui OM.

Nu este justă! Există un caz, care mie mi-a rămas în memorie! Neştiind ce să răspund la această întrebare, acum mai mulţi ani, am trimis la preot o persoană cu un caz- limită: avea un copil (o fetiţă) şi rămăsese însărcinată iar. De această dată, situaţia mamei era gravă: avea un cancer pe uter, într-o fază incipientă şi medicul propusese o soluţie mai neobişnuită... Şi anume, în loc să extirpe uterul, urma să extirpe doar părţi din el, ceea ce - în lumea medicală- era ceva neobişnuit! Toţi medicii - din cei consultaţi de ea, în afară de medicul care dorea să facă intervenţia - spuneau că nu e o soluţie! Dar ea îşi dorea să încerce! Problema era sarcina! Cum spuneam, am trimis această persoană (care era şi credincioasă) la un preot. Acesta a spus: "Du-te şi fă ce ai de făcut şi, pe urmă, să vii la mine să te spovedeşti! " Aşa a făcut! La un an, când era deja refăcută şi scăpată de cancer, a rămas însărcinată iar şi a născut un băiat!

În cazuri excepţionale, precum posibilitatea ca mama să moară, avortul poate fi permis. Dar, în mod normal, nu ai dreptul să iei viaţa altuia. Argumentul "Fiecare persoană are dreptul să decidă singur asupra vieţii sale, a copiilor, a familiei şi a tot ceea ce îi aparţine" nu este un argument normal, pentru că dacă ar fi aşa, ar înseamna că omul are dreptul să-şi ucidă copilul şi după naştere. Avortul este interzis şi în ţări occidentale şi moderne: Irlanda; Polonia; Malta; Andorra; Monaco; o parte din Australia; o parte din SUA; Ulsterul (parte a Regatului Unit).

Nu este justă. Multe femei, din sărăcie, violate nu sunt de acord cu naşterea unui copil. Trebuie rezolvate în primul rând probleme ca: prevenirea sarcinii, impactul naşterii unui copil într-o familie săracă, soarta unui copil nedorit, asumarea obligării responsabilităţii ambilor părinţi.

Este o problemă religioasă: de ce apare în state fundamenteliste? Nu în Suedia de exemplu. Este o problemă politică dar de aici vine la politicieni. Aşa sunt şi legile de legalizare a prostituţiei, legile privind predarea evoluţionismului în şcoală. Biblia spune daţi Cezarului ce este al Cezarului şi Lui Dumnezeu ce este al Lui Dumnezeu. La noi fundamentalismul face să nu ne pese de cuvintele Lui Isus.