Acest site foloseşte cookies. Prin navigarea pe acest site, vă exprimaţi acordul asupra folosirii acestora. Detalii

clic pentru a comuta interesul tău faţă de răspuns0

De ce am fost creaţi cu atâta răutate în noi? Nu se va şti niciodată cine, când şi cum am fost creaţi, dar totuşi de ce am fost creaţi cu atâta răutate în noi? Intenţionat sau a fost un dereglaj în mecanismul de creare? Dacă a fost intenţionat, de ce? Dacă a fost un dereglaj, de ce nu se remediază? Animalele, pe care le considerăm mult inferioare nouă, nu au niciun fel de răutate faţă de propria specie. De ce?

întrebare pusă de Ioan Zah pe 5 septembrie 2017

incorect0
corect1

În oameni a existat dintotdeauna un echilibru. În tot ce este viu există un echilibru. Astfel, toți avem cantități egale de bunătate și răutate. Mai departe, felul în care reușim sau nu să menținem acest echilibru este doar în mâinile noastre. Răutatea din oameni este doar o exprimare a nefericirii. Oamenii nefericiți au nevoie de oamenii buni pentru a-și regăsi echilibrul. Au nevoie de înțelegere și suport. De blândețe.

răspuns dat de Oana Lupu pe 6 septembrie 2018

Adaug comentariu despre răspuns
incorect1
corect1

Părerea mea este că faci o confuzie. Nimeni nu a fost născut cu răutate în el.

Dimpotrivă, suntem produsul dintre dragii noştrii părinţi. Răutatea se aşează în camera inimii celui ce ai permite să intre. Sunt diferite feluri de caractere şi personalităţi. Există oameni săraci şi bogaţi. De aici pleacă tot felul de sentimente, de nelămuriri şi neplăceri. Caracterele slabe ale oamenilor săraci permit manifestarea răutăţii, din cauza neajunsurilor, a comparaţiei dintre omul sărac şi cel bogat. Mulţi ajung să facă diverse răutăţi, unele fiind foarte grave şi neortodoxe. Din cauza traiului sărac mulţi oameni ajung să fure, să facă lucruri nelegiuite ba chiar mai mult să ucidă. Şi în cazul celor bogaţi, putem vorbi despre caracterele nemulţumite ale unor oameni. Nu se mulţumesc cu ce au şi îşi doresc mai mult. Doresc mai multă putere şi mai mulţi bani. De aici începe răutatea, ura împotriva celor care deţin mai mult ca ei, astfel nereuşind pe căi civilizate să ajungă unde îşi propun, încearcă metodele menţionate mai sus în primul caz.

Simplificând puţin nota, totul depinde de noi ca oameni. Preferăm o viaţă modestă, liniştită, cu credinţă şi cu dragoste faţă de tot ce ne - nconjoară, sau ne ambiţionăm şi facem tot felul de lucruri murdare să atingem un ţel, urând totul în jurul nostru şi nepasandu - ne de nimeni şi de nimic.

Părerea mea şi îndrumarea mea personală, este să iubiţi viaţa, să vă bucuraţi de tot ceea ce a creeat Dumnezeu pentru voi. Respiraţi aerul curat şi priviţi natura ce vă înconjoară, apoi coborati capetele şi priviţi oamenii dragi din jurul vostru. O singură viaţă avem să putem face acestea. Nu vă irosiţi viaţa, judecând de ce unii au fost mai norocoşi ca alţii.

Cât timp există Dumnezeu eşti cel mai bogat. Eşti sănătos? Alţii nu sunt, dar totuşi au mai multă credinţă, iar când pleacă de pe această lume, pleacă cu demnitate. Mulţumesc

răspuns dat de Marinescu Vasilica pe 5 septembrie 2017

Comentarii personale despre răspuns
:) a spus pe 15 iunie 2018Dar de ce avem impresia că am fost creaţi? Un citat incredibil, şi totodată adevărat spune : ,, Creăm ca să descoperim, descoperim ca să creăm". Psihanaliza şi pshihologia studiază această latură ,, rea" a omului, a cărei existenţă vă pune întrebări şi... sincer, mi se pare că această ,, umbră" sunt toate răfuielile noastre, toată presiunea acumulată, toate gândurile nespuse, toate neplăcerile, ,, înghiţitul în sec" când nu ne permite ,, starea" sau statutul să le dăm pe faţă.
Omul nu e rău! :) Uitaţi-vă la un bebeluş, el e un lut pe care ,, îngerii" sau ,, lupii" îl vor modela. Fiecare dă forma pe care o poate concepe trăirea sa. Noi nu ne naştem învăţaţi, ba din contră, avem o aşa tendinţă spre bucurie, spre bunătate. De ce sunt copiii mai buni, mai puri? De ce ei ştiu să mângâie, să nu rănească?
Trăitul într-o astfel de lume, o lume infectată, o lume bolnavă.. ne îmbolnăveşte, şi de ce? Noi suntem un microunivers, noi avem lumile noastre interioare, dar ne sunt atât de revelate... precum urmele de viaţă de pe Pluto.. Nu mai ştim să căutăm în noi, să ne conducem propria lume, pentru ca apoi lumea exterioară să nu ne poată ataca. Dacă te cunoşti şi te controlezi în toată splendoarea complexului omenesc, eşti invincibil!
Lumea nu o putem schimba, asta mare, în care sunte cufundaţi. Însă.. putem a ne schimba, da exemplu, astfel se schimbă un altul, şi un altul.. şi până la urmă lumea întreagă! :)
Dacă simţiţi răutate în interior.. Dacă aveţi gânduri sumbre, idei imorale, oare e chiar răul , ăsta?
Dacă avem ideea de a ajuta pe cineva, medităm la bine şi ne bucură că simţim binele?.. de ce am fi bulversaţi de întunecimea interioară? Creierul e un organ extraordinar de complex, e de datoria lui să meargă pe toate cazurile, să le întoarcă pe toate părţile. Cum ia în calcul ,, binele" , trebuie să arunce o privire şi la dosul monezii, ,, răul". Binele şi răul sunt două ,, abstractaţiuni" relative. Ce e bine pentru un om, e rău pentru un altul. Şi.. de fapt, nu cred că există lucru pe lumea asta din care să nu poţi colecta şi bine.
Părerea mea, pur personală, şi trăiesc ca un om împăcat dar dornic de a-şi pune întrebări, de a dezbate , de a auzi viziuni diferite, este că trăim în această lume ,, rea" cu scopul de a ne instrui. Trebuie să ne descoperim pe noi înşine, să ne modelăm , să ne dăm forma dorită, dar aici e cheia.. forma asta se desăvârşeşte doar atunci când jocul e ,, over", aşadar.. trăiţi-vă viaţa aşa cum vă doreşte inima, fiţi lumina sau întunericul, şi acaparaţi din jur cât mai mult, extindeţi-vă lumea, nu doar staţi şi vă puneţi întrebări, trăiţi, trăiţi, trăiţi! Descoperiţi , şi cel mai important.. descoperiţ că acest rău, de fapt, nu există. Dacă dumneavoastră puteţi pune pe pauză o trăire negativă şi a nu o expune celor din jur, fără a-i afecta vreodată într-un fel, înseamnă că şi ceilalţi pot, înseamnă că e doar una dintre posibilităţile ce se pot ivi, ca multe altele, şi răul, de fapt, noi îl creăm, dar având puterea de a crea, noi îl putem şi dezintegra.
Cea mai mare calitate a nostră, însuşire, şi alta nu primim la creaţie, e faptul că existăm, şi acest fapt în sine e o bucurie, e un bine, deci, de rău , sigur, cu dispunem, nu-l primim drept moştenire.
Având în vedere întrebările pe care vi le puneţi, sunteţi deja cel ce poate remedia ,, greşeala celui ce ne-a creat", un suflet sensibil şi plin de lumină! :)
Astfel că, vă doresc toată determinarea şi puterea de acaparare, începeţi, să facem lumea un loc mai bun!
Fie ca iubirea(ce cuprinde tot, răbdare, bunătate, înţelegere, înţelepciune, credinţă, cutezanţă) să ne fie călăuză! :)
Ioan Zah a spus pe 7 septembrie 2017Nici unul din cele doua raspunsuri n-au putut lamuri problema pusa de întrebarea mea. De fapt nici nu se poate da un raspuns adecvat intrebarii mele.
1) Sa legi rautatea oamenilor de religie sau de caracterul sau de starea de saracie este o mare confuzie.
2) Si noi, ca orice exista in univers, am fost creati. De cine, când si cum am fost creati nu se va sti niciodata. Dar toata materia creata in univers s-a creat cu anumite insusiri(fierul, aurul, apa rocile cromul etc. au anumite insusuri specifice, deci si noi avem insusurile noastre specifice). Creatorul nostru, cine o fi fost el, universul, dumnezeii, alahii, buda sau altcineva din neamul lor sau o alta civilizatie mult superioara, ne-a creat cu anumite insusuri, printre care si rautatea. De ce? Repet: intentionat sau din greseala? De ce sa nu creezi ceva bun? De ce trebuie sa ne omoram, sa ne furam, sa ne violam, sa ne maltratam, sa ne chinuim etc? Si oamenii bogati si cei fericiti si cei educati si cei culti au dat dovada de multe ori de rautate. Ne consideram superiori. De ce nu inlaturam aceasta insusire data negativa? De ce nimeni nu incearca remedierea greselii celui care ne-a creat?
3) Din tinerete am fost obsedat de doua aspecte pe care eu le-am considerat esentiale in viata care ne-a fost data: religia si caracterul celor pe care noi i-am denumit oameni. Daca aspectul religiei l-am inteles ca pe o mare minciuna bazata pe incultura(aspect total normal pentru perioada in care s-a inventat religia), aspectul caracterului de rautate cu care am fost dotati nu l-am inteles si nu mi l-am explicat niciodata. Si nici nu cred ca va putea explica cineva.
4) Rautatea care ne-a fost data va fi inteleasa numai atunci când vom stii cine ne-a creat, adica niciodata. Aceasta este opinia mea pe care nimic si nimeni nu mi-o poate schimba.
Adaug comentariu despre răspuns
incorect0
corect0

Isvorul mișcării este lupta contrariilor. Această lege stă la baza oricărei desvoltări. Chiar și sociale. Pentru a înțelege acest fenomen e necesar să ajungi până la acest nivel. Esențialul e foarte clar expus în „Legea unității și luptei contrariilor”. Ați înțeles acum cuvintele Domnului Iisus Hristos „să Vă iubiți chiar și dușmanii”? Nu există Da fără Nu și nu există Nu fără Da. Numai cu + fără minus nici lampa nu luminează. Același lucru se petrece și în organismul viu.

Vezi

răspuns dat de Petru Ursu pe 16 noiembrie 2018

Comentarii personale despre răspuns
Petru Ursu a spus pe 16 noiembrie 2018În continuare depinde de nivelul de desvoltare a fiecărei persoane în parte
Adaug comentariu despre răspuns
incorect0
corect0

Omul de Neanderthall avea creierul mult mai mare decât omul modern, dar genetic, neavând gene în comun, noi nu ne tragem din el, el nu se trage din noi, deci cine l-a creat? Jumătate din genele umane sunt produse de viruşi care colonizează specia umană numiţi Human Endogenous Retroviruses (HERVs) care au capacitatea de a se salva în ADN-ul gazdei. 8% din genele oamenilor sunt gene de viruşi.

Retroviruşi, fragmentele lor numite LINEs L1 (LINEs) fac parte din familia retrotransposonilor care alcӑtuiesc jumătate din genele umane. Omul a apărut prin evoluţie. Aceeaşi violenţă gratuită există şi la alte primate.

răspuns dat de Sabo Radu pe 21 septembrie 2017

Adaug comentariu despre răspuns
incorect1
corect0

Cred că sărăcia din noi este sufletul deşert de înţelepciune. Dumnezeu ne-a creat pentru a lucra asupra sufletului şi spiritului. Pe cînd viaţa materială este doar vis şi deşertăciune. După cum se ştie omul pleacă din astă lume fără să ee ceva material şi doar faptele bune, bunătatea şi credinţa sunt cele veşnice ce ne înveşnicesc numele şi ne urmează spre cele veşnice. Fără voia Creatorului toate sunt zădarnice. În toate este Voia Lui.

Şi dacă am respecta cele 10 porunci nu ar fi loc pentru răutate. Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însu-ţi. Oare fiecare se gândeşte cu adîncul minţii la această lege Dumnezeiască?

Vie Împărăţia Ta , Facă-se Voia Ta!

răspuns dat de Grup de Iniţiativă" De La INIMĂ La Inimă" S. "A pe 6 septembrie 2017

Adaug comentariu despre răspuns

Poţi completa acest formular fără să te autentifici, dar în acest caz nu poţi beneficia de toate facilităţile acestui site.

Autentificare utilizator: Este recomandat să te autentifici, pentru a putea beneficia de toate facilităţile acestui site. Pentru aceasta, poţi folosi contul pe care îl ai deja în reţelele sociale.

Autentificare

Utilizator ocazional:

Întrebări similare

clic pentru a comuta interesul tău faţă de răspuns0

Ce credeţi? Am fost creaţi de Dumnezeu sau venim din maimuţe? (6 răspunsuri)

întrebare pusă de DincuClaudiu pe 29 august 2017

Mai multe întrebări despre maimuţe, religie...

clic pentru a comuta interesul tău faţă de răspuns1

Când a fost descoperită America? (1 răspuns)

întrebare pusă de Anamaria-Elena Popa pe 17 iunie 2015

Mai multe întrebări despre geografie, istorie...

clic pentru a comuta interesul tău faţă de răspuns1

Când a fost descoperit eucaliptul? (fără răspuns)

întrebare pusă de Anamaria-Elena Popa pe 15 iunie 2015

Mai multe întrebări despre plante...