Răspunsuri despre spiritualitate / pagina 33

Sănătate pentru a-ţi câştiga existenţa, o persoană aproape de tine... şi bineînţeles o relaţie bună cu Dumnezeu.

Conştiinţa omului

Nimeni, fiecare om are propriile neîmpliniri, oricât ne străduim dezamăgim şi suntem dezamăgiţi de multe ori, sănătatea se destramă cu trecerea timpului; trăind în armonie cu Dumnezeu te bucuri de pacea interioară şi aceasta te ajută să treci peste eşecuri, dar nu înseamnă că cineva este scutit de încercări în viaţă.

Biblia!

Sufletul provine de la Dumnezeu prin creaţie (Genesa 1,2); "şi ţărâna să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu care l-a dat" (Eclesiast 12:7); "nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă, temeţi-vă mai degrabă de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena" (Matei 10:28). Sufletul este o substanţă reală, vie, imaterială sau spirituală şi nemuritoare. El străbate prin trupul material şi este legat de el, dar transcede materialitatea trupului. Omul este cineva prin acest substrat înzestrat cu conştiinţă şi cu capacitatea de reacţii conştiente şi libere. Sufletul omului nu-l putem defini în esenţa lui, ci îl putem doar descrie în manifestările lui ca fapt esenţial care face pe om un subiect conştient şi voluntar, unic şi de neînlocuit.

Nu se veştejeşte odată cu trecerea timpului, înţeleptul rege Solomon spunea: "ceea ce face farmecul unui om este bunătatea"

Omniscienţa şi omnipotenţa (care sunt atribute doar ale lui Dumnezeu)

Scopul iniţial al lui Dumnezeu nu a fost atins încă datorită faptului că omul a ales să trăiască independent de Dumnezeu, neascultând de El, consecinţa acesteia fiind suferinţa şi truda, iar în final moartea; omul a fost făcut perfect, având voinţa liberă de a alege propriul viitor, punându-i-se în faţă binele şi răul, viaţa şi moartea, înşelat de cel rău, omul a ales greşit; pentru a ne schimba destinul a venit o speranţă de salvare prin Isus Cristos. Moartea nu este destinul nostru, ci viaţa veşnică.

Un copil trebuie învăţat să fie el însuşi, să se exprime şi să fie fericit!

Aşa îl denumeşte Biblia "ava"= tată, în limba ebraică nu există genul neutru! Şi părinte este tot la genul masculin.