Răspunsuri despre psihologie / pagina 4

Pentru că se uită prea mult la youporn????

Şi totuşi nu toată lumea simte să se manifeste astfel... Eu mai degrabă simt... milă.

Boala trece deseori nediagnosticată, pentru că simptomele sunt greu de observat, iar alteori pentru că bolnavii nu vor să ceară ajutor, de teamă că vor fi stigmatizaţi şi consideraţi nebuni. [Tot textul...]

Părerea mea este că femeile sunt mai conformiste decât bărbaţii. [Tot textul...]

Ideea de lume sensibilă şi lumea ideilor aparţin lui Platon. Lumea sensibilă, lumea pe care ne-o oferă senzaţiile noastre, este singura lume în care cred şi la care au acces ne-iniţiatii. Această lume este lumea fenomenelor naturale şi a corporalităţii. Ea este schimbătoare, trecătoare şi contradictorie, numai pe jumătate reală, intermediară între fiinţă si ne-fiinţă. [Tot textul...]

Dacă în planul real există o perioadă când nicio persoană însufleţită nu corespunde cerinţelor şi nevoilor, dorinţelor copiiilor poate să apară acest prieten imagina. Când suntem maturi ne retragem în lumea cărţilor, a viselor, filmelor, jurnalelor intime şi nu cred că aşa primim eticheta de "halucinaţii".

Eu cred că un copil care are un prieten imaginar suferă de o dublare a realitaţii lui interioare, dublare determinată de incoerenţa gândirii nu imature, ci prea uşor de convins. Să transferi afecţiunea asupra jucăriilor, copil fiind, e doar expresia creării unui scenariu de joc, pe când a avea prieteni imaginari e puţin halucinant!

Nu îi cer mai mult decât poate să ducă, dar îl fac stăpân la el acasă - joaca, atenţia acordată, toate să ducă către convingerea că viaţa e frumoasă şi uşor de trăit. Cu timpul, se va extinde în lume...

În general, când ajungem în situaţia unui blocaj mental, resursele noastre interne de energie fizică şi psihică, optimism şi bunăvoinţă sunt epuizate şi nu mai găsim motivaţia, ori nu vedem metodele prin care să facem saltul şi să ieşim din blocaj. În aceste cazuri e nevoie ca cineva din afară să intervină cu încurajări, un program sau o activitate care să ne scoată din rutină, ori cu o iniţiativă de repaus, iar în cazuri grave se necesită tratament de specialitate (psihoterapie, consiliere şi/sau medicaţie).

Ah, cred că ne luptăm pentru ceva ce credem că ne trebuie sau ne este necesar, fără să realizăm că nu este, totuşi, o chestiune de viaţă şi de moarte. Precum fructul interzis, tot ce ne este inaccesibil, este dezirabil. Tot ceea ce poate fi obţinut uşor, ni se cuvine şi nu prezintă nicio tentaţie.