Acest site foloseşte cookies. Prin navigarea pe acest site, vă exprimaţi acordul asupra folosirii acestora. Detalii

Răspunsuri despre dragoste

Este decizia de a-i debranşa de la aparatele de susţinere pe cei dragi care nu mai pot fi salvaţi... o decizie care le va reda demnitatea? (4 răspunsuri)

incorect0
corect0

Salut! Demnitatea? Întrebarea este rezultatul unei greșite apropieri între o realitate tristă și un lucru dobândit pe care nu îl pierzi pur și simplu pentru că ești victima unui accident care te-a făcut incapabil de a decide, reacționa sau a te îngriji. Într-un spital, niciun pacient nu ar trebui privit ca „lipsit de demnitate” dacă nu face nimic conștient ce i s-ar putea imputa drept „nesimțire” sau orice alt cuvânt din câmpul lexical al termenului. Dacă veți întreba biserica, ea va răspunde întotdeauna NU, pentru că sunt cazuri în care și-au revenit oamenii. Dacă ați avea vreodată ocazia să-i întrebați pe cei care au stat poate luni, ani la aparate și au decedat, probabil că nu v-ar putea niciodată învinui de faptul că ați mai sperat, din dragoste, desigur. Nu demnitatea este motivul pentru care aș debranșa de la aparat o persoană, ci DUREREA. Dacă aș putea conștientiza prin câtă durere trece și aș putea raporta asta la șansa de a supraviețui, atunci aș decide, fie și PRO debranșare. Unii te acuză de crimă.. Ce îmi pasă mie că unii, crezând că dacă au ei un crez religios au și dreptul să decidă orice în baza acelui crez și să vorbească în numele Vieții? Să lași un om să sufere groaznic (dacă acesta ar fi cazul) luni de zile sau ani, că poate își revine și mai trăiește câțiva ani, după care oricum moare (toți murim) e un preț pe care nu știu cine - în afara celui direct implicat - are dreptul să îl stabilească. Eu, de exemplu, îmi doresc să trăiesc atât cât sunt sănătos. Iar dacă ajung la aparate cu lunile, desigur, nu sunt atât de ahtiat după viață ca să optez pentru chinuri de dragul vieții... Culmea paradoxului! Mai ales cei care cred în viață veșnică fac apologia chinului, de dragul vieții de aici.. păi nu-i nimic, numai bine, abia ajunge omul mai repede pe lumea cealaltă, a verdeții și a încântării. Orbiți de prea multă bunătate, oamenii nu văd cât sunt de răi, de fapt... durerea altuia însă rar interesează pe alții.. rar moare altul pentru a curma durerea altuia.. Pentru o idee însă, da, s-au dat oameni la moarte și i-au dat și pe alții.. fanatism prostesc.

răspuns dat de Radu C. Șerban pe 10 decembrie 2018

Mai multe răspunsuri despre creştinism, etică, filozofie, limbi, logică, religie, sănătate, viaţă...

Este decizia de a-i debranşa de la aparatele de susţinere pe cei dragi care nu mai pot fi salvaţi... o decizie care le va reda demnitatea? (4 răspunsuri)

incorect0
corect0

Salut! Demnitatea? Întrebarea este rezultatul unei greșite apropieri între o realitate tristă și un lucru dobândit pe care nu îl pierzi pur și simplu pentru că ești victima unui accident care te-a făcut incapabil de a decide, reacționa sau a te îngriji. Într-un spital, niciun pacient nu ar trebui privit ca „lipsit de demnitate” dacă nu face nimic conștient ce i s-ar putea imputa drept „nesimțire” sau orice alt cuvânt din câmpul lexical al termenului. Dacă veți întreba biserica, ea va răspunde întotdeauna NU, pentru că sunt cazuri în care și-au revenit oamenii. Dacă ați avea vreodată ocazia să-i întrebați pe cei care au stat poate luni, ani la aparate și au decedat, probabil că nu v-ar putea niciodată învinui de faptul că ați mai sperat, din dragoste, desigur. Nu demnitatea este motivul pentru care aș debranșa de la aparat o persoană, ci DUREREA. Dacă aș putea conștientiza prin câtă durere trece și aș putea raporta asta la șansa de a supraviețui, atunci aș decide, fie și PRO debranșare. Unii te acuză de crimă.. Ce îmi pasă mie că unii, crezând că dacă au ei un crez religios au și dreptul să decidă orice în baza acelui crez și să vorbească în numele Vieții? Să lași un om să sufere groaznic (dacă acesta ar fi cazul) luni de zile sau ani, că poate își revine și mai trăiește câțiva ani, după care oricum moare (toți murim) e un preț pe care nu știu cine - în afara celui direct implicat - are dreptul să îl stabilească. Eu, de exemplu, îmi doresc să trăiesc atât cât sunt sănătos. Iar dacă ajung la aparate cu lunile, desigur, nu sunt atât de ahtiat după viață ca să optez pentru chinuri de dragul vieții... Culmea paradoxului! Mai ales cei care cred în viață veșnică fac apologia chinului, de dragul vieții de aici.. păi nu-i nimic, numai bine, abia ajunge omul mai repede pe lumea cealaltă, a verdeții și a încântării. Orbiți de prea multă bunătate, oamenii nu văd cât sunt de răi, de fapt... durerea altuia însă rar interesează pe alții.. rar moare altul pentru a curma durerea altuia.. Pentru o idee însă, da, s-au dat oameni la moarte și i-au dat și pe alții.. fanatism prostesc.

răspuns dat de Radu C. Șerban pe 10 decembrie 2018

Mai multe răspunsuri despre creştinism, etică, filozofie, limbi, logică, religie, sănătate, viaţă...

Este gelozia, până la un punct, bună sau este în totalitate un sentiment nociv? (7 răspunsuri)

incorect0
corect0

Îți răspunde un om practic: niciun sentiment nu este întru totul nociv, nici chiar ura. Depinde spre ce obiect și în ce context se îndreaptă acel subiect. Deși nu sunt un om religios, îți pot spune că inclusiv divinitatea creștinilor se declară, în anumite contexte, „geloasă”, iubește „cu gelozie”. A.. păi dacă e vorba de Dumnezeu atunci nu mai vorbim așa, că ... că ce?! Adică Dumnezeu nu greșește fiind gelos (și nici orice ar face), dar omul, da. Eu am trăit gelozia (copiii parcă toți trec, măcar într-o circumstanță a vieții lor, acasă, la școală, undeva, mă rog, într-un cerc, prin experiența geloziei, nu?) și copil fiind, și la maturitate: nu mă caracterizează sentimentul, dar am avut de-a face cu el. Și NU, nu regret deloc atunci când gelozia m-a mânat să dau ce e mai bun (când e vorba de a fi gelos înspre bine), iar altă dată m-a ajutat să mă separ de compania care îmi făcea doar rău, deși nu avea asta în intenție, dar de care eram prea tare legat... recunosc, eram gelos pe anumite calități și pe „noroc” (invidios, ori oricum vreți), dar nu în ideea că m-aș fi putut vreodată bucura de răul altuia! Absolut niciodată nu am dorit răul cuiva la maturitate. M-aș simți chiar insultat să îmi spună cineva că, dincolo de gelozie, am trăit și sentimente de răzbunare sau pică. Pentru mine, în final, gelozia a fost bună: m-a ajutat să ies dintr-o situație pe care și așa nu aș fi putut-o repara și nu cred că ar fi corect față de mine să o fac. Nu am ales eu să fiu gelos. Am fost, pur și simplu. Nu simt nimic înjositor sau înălțător în asta.

răspuns dat de Radu C. Șerban pe 10 decembrie 2018

Mai multe răspunsuri despre copilărie, creştinism, educaţie, religie, viaţă...

Este gelozia, până la un punct, bună sau este în totalitate un sentiment nociv? (7 răspunsuri)

incorect0
corect0

Îți răspunde un om practic: niciun sentiment nu este întru totul nociv, nici chiar ura. Depinde spre ce obiect și în ce context se îndreaptă acel subiect. Deși nu sunt un om religios, îți pot spune că inclusiv divinitatea creștinilor se declară, în anumite contexte, „geloasă”, iubește „cu gelozie”. A.. păi dacă e vorba de Dumnezeu atunci nu mai vorbim așa, că ... că ce?! Adică Dumnezeu nu greșește fiind gelos (și nici orice ar face), dar omul, da. Eu am trăit gelozia (copiii parcă toți trec, măcar într-o circumstanță a vieții lor, acasă, la școală, undeva, mă rog, într-un cerc, prin experiența geloziei, nu?) și copil fiind, și la maturitate: nu mă caracterizează sentimentul, dar am avut de-a face cu el. Și NU, nu regret deloc atunci când gelozia m-a mânat să dau ce e mai bun (când e vorba de a fi gelos înspre bine), iar altă dată m-a ajutat să mă separ de compania care îmi făcea doar rău, deși nu avea asta în intenție, dar de care eram prea tare legat... recunosc, eram gelos pe anumite calități și pe „noroc” (invidios, ori oricum vreți), dar nu în ideea că m-aș fi putut vreodată bucura de răul altuia! Absolut niciodată nu am dorit răul cuiva la maturitate. M-aș simți chiar insultat să îmi spună cineva că, dincolo de gelozie, am trăit și sentimente de răzbunare sau pică. Pentru mine, în final, gelozia a fost bună: m-a ajutat să ies dintr-o situație pe care și așa nu aș fi putut-o repara și nu cred că ar fi corect față de mine să o fac. Nu am ales eu să fiu gelos. Am fost, pur și simplu. Nu simt nimic înjositor sau înălțător în asta.

răspuns dat de Radu C. Șerban pe 10 decembrie 2018

Mai multe răspunsuri despre copilărie, creştinism, educaţie, religie, viaţă...

De ce am fost creaţi cu atâta răutate în noi? Nu se va şti niciodată cine, când şi cum am fost creaţi, dar totuşi de ce am fost creaţi cu atâta răutate în noi? Intenţionat sau a fost un dereglaj în mecanismul de creare? Dacă a fost intenţionat, de ce? Dacă a fost un dereglaj, de ce nu se remediază? Animalele, pe care le considerăm mult inferioare nouă, nu au niciun fel de răutate faţă de propria specie. De ce? (5 răspunsuri)

incorect0
corect0

Izvorul mișcării este lupta contrariilor. Această lege stă la baza oricărei dezvoltări. Chiar și sociale. Pentru a înțelege acest fenomen e necesar să ajungi până la acest nivel. [Tot textul...]

răspuns dat de Petru Ursu pe 16 noiembrie 2018

Mai multe răspunsuri despre animale, creştinism, filozofie, legislaţie, limbi, psihologie, religie...

Cum comentaţi citatul: "căsătoria este o temniţă în care oamenii cu vini diferite se închid şi se urăsc reciproc crezând că au fost pedepsiţi să ispăşească pe nedrept pedeapsa celuilalt" (Marin Preda)? (3 răspunsuri)

incorect0
corect0

Marin Preda, unul dintre cei mai mari prozatori români, păcat că a plecat atat de devreme. Cum să-l contrazici? Are dreptate doar dacă într-un cuplu e exclusă Iubirea.

răspuns dat de olivia gabudean pe 7 martie 2018

Mai multe răspunsuri despre căsătorie, România...

De ce societatea, în întregul ei, nu ia măsuri drastice împotriva bărbaţilor care îşi bat soţiile şi preferă să le dea altă locuinţă femeilor bătute şi eventual şi copiilor ei, iar bărbatului îi dă doar o amendă? (4 răspunsuri)

incorect0
corect1

Pentru că „societatea în întregul ei” este bazată pe agresivitate. [Tot textul...]

răspuns dat de silviu pe 27 decembrie 2017

Mai multe răspunsuri despre căsătorie, copilărie, jocuri...

Cum se pot reinventa folclorul şi obiceiurile noastre astfel încât acestea să nu fie uitate şi mai ales, să-i atragă pe tineri? (3 răspunsuri)

incorect0
corect1

Să ne ocupăm de copii. Ei sunt cei mai sensibili şi nu vor uita niciodată lucrurile învăţate şi trăite în copilărie. Eu de atunci îmi amintesc cu plăcere şi nostalgie toate datinile şi obiceiurile pe care le-am trăit şi le transmit copiilor mei cu toată dragostea.

răspuns dat de badea anghel pe 18 octombrie 2017

Mai multe răspunsuri despre copilărie, tinereţe, viaţă...

Este adevărată afirmaţia: "frica este opusul dragostei"? (4 răspunsuri)

incorect0
corect0

Dragostea şi frica sunt două sentimente diferite şi arareori coexistă. Opusul dragostei este ura; cu cât dragostea este mai puternică, cu-atât şi ura va fi mai puternică, dacă printr-un mic "declic", dragostea se transformă în ură, atunci când obiectul dragostei trădează imaginea făurită în mentalul nostru ; dragostea, frica, ura şi curajul nu sunt apanajul speciei umane, ele - sentimentele - există la fiecare animal, sunt atribute atavice instinctuale.

răspuns dat de Jose Arcadio pe 29 septembrie 2017

Mai multe răspunsuri despre animale...

De ce simbolul pentru inimă este cel binecunoscut, fără asemănare cu forma anatomică? (1 răspuns)

incorect0
corect2

Combinaţia dintre forma inimii şi utilizarea ei în metafora inimii s-a dezvoltat la sfârşitul Evului Mediu, deşi forma a fost folosită în multe monumente şi texte epigrafice antice. [Tot textul...]

răspuns dat de Nata pe 20 septembrie 2017

Mai multe răspunsuri despre anatomie, jocuri, pictură, plante, sculptură, simbolistică, smochine...

<< < Pagina 1 >


Important: Omnipedia oferă posibilitatea utilizatorilor să colaboreze în scop informativ. Chiar dacă uneori sunt scrise de oameni competenţi, nu există nicio garanţie că răspunsurile şi comentariile găsite pe acest site sunt corecte. Pentru chestiuni medicale, legale, financiare şi altele care pot avea consecinţe nefavorabile, este necesar să consultaţi specialişti în care aveţi încredere, înainte de luarea unor decizii. Opiniile exprimate pe acest site aparţin celor care le-au scris.