Răspunsuri despre relaţii / pagina 18

Nu, deoarece acel necreştin va crede că îţi baţi joc de el şi vă veţi strica relaţia de prietenie. Pe de altă parte toată lumea pe care o saluţi ştie că tu aparţii de o anumită religie şi ar trebui să te respecte şi să te salute aşa cum îi saluţi şi tu pe ei.

Da. [Tot textul...]

Draga tată, [Tot textul...]

Bucuria mea de a spune că Hristos a înviat, ar putea eclipsa orice reacţie. Apoi, ofer celuilalt ceea ce îmi place mie să primesc, adică indiferent de orientarea religioasă, pacea dintre noi şi ceea ce ne uneşte sunt mai importante decât diferenţele. Iisus Hristos şi lucrarea nevăzută uneşte şi atrage oamenii, în sensul că bucuria şi pacea care emană prin El în mine, într-o zi ne vor uni în Iubirea Infinită ce poartă Numele Hristos.

Sexy

Spunem despre animale că sunt inteligente pentru că ele pot simţi starea noastră, nu găsim în ele invidie, minciună şi alte lucruri detestabile, îşi iubesc stăpânul şi sunt statornice, oferă protecţie şi nu ştiu trăda, sunt mulţumite şi înţelegătoare atunci când noi suntem într-o proastă dispoziţie, le poţi încredinţa orice secret şi nu te vor condamna, judeca, nu îţi vor vorbi urât, îţi vor fi mereu alături.

Eşti cea mai dragă fiinţă! Cu ajutorul tău am crescut şi am învăţat!! TE IUBESC!!!!!!

Dragostea.

Mulţi dintre noi fac un pas înapoi în faţa fricii de a rămâne singuri cu sine. Dar doar ştiind cine suntem putem afla cine vrem să fim sau cum trebuie să fim. A te cunoaşte şi a-ţi vedea neajunsurile înseamnă a te accepta şi a-ţi dori schimbarea. Fiecare persoană, odată ce se descoperă şi vede că imaginea de sine nu este ideală, va dori schimbarea. Lupta se dă între a te accepta sau a nega adevărul pe care l-ai văzut în sufletul tău. Dacă nu ne cunoaştem în adevărul nostru, în rostul existenţei şi vieţii noastre nu putem trăi sentimentul împlinirii spirituale. Cunoaşterea de sine, spunea părintele Galeriu, nu poate avea loc decât: "numai în comuniunea dintre tainic şi descoperit, mister şi revelaţie, dintre infinitul divin şi făptura zidită în hotarele timpului, dar care aspiră totdeauna, în lumina iubirii în care se săvârşeşte actul creator al aducerii de la nefiinţă la fiinţă, dar şi relaţia în har." Iar Isaac Sirul spunea: "cine s-a învrednicit a se vedea pe sine însuşi este mai bun decât cel care s-a învrednicit a vedea îngeri". [Tot textul...]

Viaţa trece ca un cântec care pe măsură ce este cântat dispare şi va trebui cântat iar şi iar. Tinereţea îţi permite să o iei de la capăt de foarte multe ori. Când eşti tânăr toată lumea e a ta, eşti iubit, eşti plin de speranţă, ai toată viaţa înaintea ta. Dar timpul trece. Totul se dovedeşte a fi doar deşertăciune. Ceea ce există e doar clipa... însă un bătrân nu o mai poate lua de la capăt. Pe un ton depresat, poezia vorbeşte despre perisabilitatea condiţiei umane! Gloria apune, iubirile trec, se sting. Pentru un bătrân viaţa înseamnă trecutul şi tot ceea ce contează se află în urmă, şi viaţa este ca "o ţiteră dezacordată" care nu mai poate să învie amintirile, iubirile, speranţa, visurile. Este ca şi cum un poet şi-ar pierde inspiraţia, talentul, un cântăreţ şi-ar pierde vocea. La bătrâneţe, viaţa este ca ecoul unui cântec care s-a sfârşit!