Răspunsuri despre relaţii / pagina 19

Demnitatea este o valoare care ţine de domeniul eticii; este un drept al fiinţei umane şi este un concept cu deschidere normativă. Logica demnităţii instituie astăzi declaraţii constituţionale: “Toţi oamenii se nasc liberi şi egali în drepturi” (Fapt infirmat adesea de practica socială.) Ca drept al fiinţei, demnitata presupune dreptul la respectectarea drepturilor! Ca valoare etică – demnitatea priveşte calitatea reacţiilor, comportamentului unei personane: cinstea, valoarea morală, meritele precum şi gradul de preţuire, prestigiu, (inclusiv rangul atins). [Tot textul...]

Lazarev susţinea că au sosit vremurile în care trebuie să fim şi oameni de afaceri, dar şi sfinţi. [Tot textul...]

E uşor să dai vina pe celălalt pentru propriile neîmpliniri acoperindu-ţi greşelile. Se spune că în viaţă îţi realizezi visurile în măsura în care îţi asumi responsabilitatea faptelor tale. Când învinuieşti pe alţii pentru lucrurile prin care treci, le predai lor controlul asupra acelor părţi din viaţa ta. "Te-am lăsat..." - faptul că nu a avut nici o reacţie este consecinţa vinei pe care o poartă în subconştient şi exprimă mândria lui rănită. "regret că m-ai manipulat să facem un copil" - tardiv! şi cumplit să nu-ţi iubeşti propriul copil, chiar dacă ar fi aşa, ce vină are copilul? (sunt atât de mulţi copii nedoriţi care suferă sau ajung să facă lucruri rele!); "spuneai că nimeni nu mă poate iubi" - acest lucru trebuie să-l ştii singur despre tine, e vorba de propria valoare (identitate) pe care o ai, nu ţi-o conferă cineva. "îmi pare rău că te-am cunoscut" - oamenii apar în viaţa noastră cu un scop. Surprizele neplăcute cu care viaţa ne pune faţă în faţă nu fac decât să ne netezească calea în direcţia care era menită pentru noi. [Tot textul...]

Protejat!

Reproducerea umană [Tot textul...]

Este posibil să ne îndrăgostim de cineva ca de un model la care vrem să accedem? Este posibil să aspirăm la prietenia cu cineva pentru că admirăm anumite trăsături pe care dorim să le dobândim? Sunt grade de cunoaştere în măsura în care simţim că celălalt are un know-how pe care, în mod înconştient îl va transmite iar noi îl vom receptiona şi vom beneficia de el prin simpla prezenţă a celuilalt în viaţa noastră.

Plecasem la mare cu trenul acum vreo zece ani. În compartiment... maare plictiseală! La geam, un prichindel se juca (foarte cuminte) cu un pix pe luciul sticlei murdare, prin care se vedea ca prin ceaţă! Dar nimeni nu avea chef de vreo critică! [Tot textul...]

Viaţa unui trandafir durează atâta timp cât e iubit şi-l îngrijeşti...

Nu ştiam despre existenţa acestui text. Este o formulare destul de succintă privind existenţa relaţiei sado-masochiste în unele cupluri. Generalizarea destul de categorica provine, probabil, din constatarea că... şi atunci, ca şi în prezent (din păcate!), media pe populaţia cuplurilor româneşti este relaţia de tip sado-masochist. Mai rău chiar, unii psihologi (psihanalişti informaţi) afirmă că procentul ar fi de aproximativ 75% din populaţie!

Se face distincţia prin sensul diferit al aceluiaşi cuvânt. În prezent, mi se pare mult mai simplu ca un singur cuvânt să aibă mai multe înţelesuri. De exemplu cuvântul "iubesc", aşezat în propoziţie altfel, capătă semnificaţie diferită: "îmi iubesc părinţii", "îmi iubesc fratele/sora", "îmi iubesc soţul/soţia", "îmi iubesc gaşca de prieteni", "îl iubesc pe Dumnezeu" - în sensul că ai credinţă; "iubesc prăjiturile" - în sensul de a place; cum mai e "iubesc acest sport", "iubesc această maşină" etc. În antichitate, pentru că nu se folosea prea mult "analiza cuvintelor", oamenii se complicau prea mult.