Răspunsuri despre tinereţe / pagina 4

Fiecare dintre aceste vârste are parte de o naştere.

Uneori da. Dar sunt deseori preudecăţi doar. Sau orgolii. Pot fi şi necesităţi nesatisfăcute de relaţie sau probleme de comunicare. După prima perioadă, cea de idealizare (care este normală), începem să vedem cu cine avem de-a face. (La început toţi ne străduim să facem impresie bună pe baza cererilor inconştiente ale partenerului!) Totuşi, nu putem spune că este vorba despre o imagine integral făurită de mintea noastră. Fantasme sau fantezii avem cu toţii!! Este vorba despre imaginea partenerului care se formează în copilărie, un fel de portret-robot al partenerului compus din fragmente de experienţă, informaţii, trăsături ale unor persoane semnificative (aparţinând celuilalt gen) cu care copilul relaţionează. Avem acest portret în noi, este o structură arhetipală şi familiară. Îl comparăm pe partener că această structură - portret, cu ceea ce cunoaştem. Dacă nu se potriveşte suficient, atunci putem avea senzaţii de nepotrivire, de ne-familiar, străin, de ...de-neînţeles. [Tot textul...]

Viaţa e prea scurtă, tinereţea trecătoare şi înţelepciunea vine prea târziu, într-un cuvânt timpul.

Actualmente verificarea facebook-ului, accesarea telefonului şi citirea mesajelor, pentru tineri; pentru ceilalţi, televizorul.

Biologic, nu. Spiritual, în unele situaţii, da.

Nevoia de adrenalină.......

Sunt atât de atrase de acele cărţi deoarece, atunci când o citesc se simt de parcă ei ar trece prin ce trec personajele. Şi eu cred că îşi şi doresc să aibă asemenea puteri pentru ai controla pe ceilalţi, că sunt anumite probleme pe care îţi doreşti să le rezolvi atunci pe moment şi te gândeşti că dacă ai fi o astfel de entitate demonică ai reuşi asta. Cel puţin asta cred eu.

Viaţa trece ca un cântec care pe măsură ce este cântat dispare şi va trebui cântat iar şi iar. Tinereţea îţi permite să o iei de la capăt de foarte multe ori. Când eşti tânăr toată lumea e a ta, eşti iubit, eşti plin de speranţă, ai toată viaţa înaintea ta. Dar timpul trece. Totul se dovedeşte a fi doar deşertăciune. Ceea ce există e doar clipa... însă un bătrân nu o mai poate lua de la capăt. Pe un ton depresat, poezia vorbeşte despre perisabilitatea condiţiei umane! Gloria apune, iubirile trec, se sting. Pentru un bătrân viaţa înseamnă trecutul şi tot ceea ce contează se află în urmă, şi viaţa este ca "o ţiteră dezacordată" care nu mai poate să învie amintirile, iubirile, speranţa, visurile. Este ca şi cum un poet şi-ar pierde inspiraţia, talentul, un cântăreţ şi-ar pierde vocea. La bătrâneţe, viaţa este ca ecoul unui cântec care s-a sfârşit!

Demnitatea este o valoare care ţine de domeniul eticii; este un drept al fiinţei umane şi este un concept cu deschidere normativă. Logica demnităţii instituie astăzi declaraţii constituţionale: “Toţi oamenii se nasc liberi şi egali în drepturi” (Fapt infirmat adesea de practica socială.) Ca drept al fiinţei, demnitata presupune dreptul la respectectarea drepturilor! Ca valoare etică – demnitatea priveşte calitatea reacţiilor, comportamentului unei personane: cinstea, valoarea morală, meritele precum şi gradul de preţuire, prestigiu, (inclusiv rangul atins). [Tot textul...]

O minte sănătoasă acceptă paradoxurile; sunt şi muritor dar şi nemuritor... (Ce s-ar întâmpla dacă am conştientiza moment de moment că suntem muritori?!...Trăim însă având această apărare, cel puţin aşa susţine psihanaliza)... (Avem un trup muritor, dar şi un suflet!) Sunt şi deştept, dar şi prost (uneori). Dacă am îmbătrânit, asta nu înseamnă că am uitat să mă joc, sau că nu pot avea un suflet tânăr. Sunt şi puternic, dar şi slab... sunt curajos, dar şi laş... şi alte lucruri pe care le putem afla prin conştientizarea a ceea ce psihologii numesc umbra.