Răspunsuri despre spiritualitate / pagina 35

Hristos a înviat!

Diferenţa dintre "a trăi" şi "a fi în viaţă" este însăşi lumina sufletului tău pe care o împarţi cu dragoste celor ce vor s-o primească.

Dumnezeu este cel mai bun! El este ceea ce omul are nevoie. Scopul omului cât trăieşte ar trebui să fie în permanenţă Dumnezeu.

De când oamenii gândesc mai abstract.

Dacă s-ar dovedi acest lucru, având în vedere că nu se poate, da' numai dacă, eu personal cred că mulţi în general credincioşi ar lua-o razna, în sensul că nu i-ar mai interesa nimic, deci le-ar fi mai uşor să fure, să omoare etc. Pe de altă parte, pentru ceilalţi nu s-ar schimba nimic sau aproape nimic. Dar ceva e clar. Acest lucru nu se poate dovedi!

Primul lucru este comportamentul.

În general, depinde de religie, de educaţia primită şi stadiul bolii de care suferă. Eu prefer ceva ce este dovedit că este benefic pentru sănătatea fizică/psihică pentru rezolvarea problemei. [Tot textul...]

Trecerea în nefiinţă înseamnă încheierea unui ciclu... urmează reîncarnarea, deci începerea unui nou ciclu... de o atestare nu cred că se poate afirma pentru că existenţa vieţii după moarte este o opinie exprimată de cei care au studiat viaţa după moarte... dovezi concrete nu au fost aduse la cunoştinta omenirii... numai păreri, numai opinii... numai concluzii în urma unor experienţe trăite de oameni dar fără a putea fi dovedite prin ceva concret, real, palpabil... de fapt este imposibilă o dovada palpabilă...

Cea mai mare "bătălie" este între bine şi rău, între lumină şi întuneric, o luptă pentru câştigarea sufletelor noastre în care noi nu suntem doar pioni (la nivel macro) şi o luptă în interiorul nostru pentru a alege binele întrucât moştenim o natură păcătoasă, înclinată spre rău (la nivel micro) atunci când conştientizăm acest lucru şi alegem binele; binele nostru este Dumnezeu.

"dragostea e beţia de a culege o întreagă lume dintr-o singură fiinţă şi de a nu trăi decât prin aceasta" Lucio D'Ambra; "dragostea înseamnă bucuria de a participa la fericirea altuia" Leibnitz; "dragostea învăluie întreagă fiinţă omenească din copilărie până la moarte, dând vieţii sens, căldură, omenie; dragostea îşi schimbă la fiecare vârstă bogăţia şi vibraţia. ea dobândeşte, cu deosebire la vârsta tânără, intensitate, luând caracterul absorbant al dăruirii de sine; se va deosebi, în acest sentiment, adevărata dragoste de aventura trecătoare" Ion Biberi; "cu trecerea anilor toate pasiunile se sting/doar dragostea-i fără moarte/flacăra ei sfântă arde veşnic/coboară din cer, în cer se întoarce" Soutkey