Răspunsuri despre viaţă / pagina 18

Prin puterea exemplului. Aş zice că noi, ca părinte îl vedem pe el că nu îşi asumă responsabilităţile pentru că la rândul nostru şi noi facem acelaşi lucru. Dacă noi ne-am asuma cu fericire responsabilităţile, dacă nu am fugi de ele, atunci şi copilul ar face la fel. Nu contează faptul că te vede sau nu te vede copilul, dar acest lucru se simte, transpiră. Singura soluţie în acest caz este să ne schimbăm noi înşine, pentru că, de fapt, nu putem schimba pe nimeni. Însă, prin puterea exemplului putem oarecum să influenţăm procesul acesta. [Tot textul...]

Contează foarte mult cum se simte copilul, să afli ce spune el că nu îşi doreşte să facă atunci când este timid. Apoi trebuie să lucreze el pe acel sentiment, şi cum este mic trebuie ajutat. [Tot textul...]

Prin puterea exemplului. Dacă tu vei fi generos cu alte persoane, nu trebuie musai să te vadă făcând acte de generozitate, se va întâmpla şi acest lucru, însă, prin obiceiul pe care tu îl vei construi îl vei direcţiona pe el către acelaşi lucru. Funcţionează în ideea asta legea universală a cauzalităţii, faci bine primeşti bine, şi atunci, ca rezultat din acţiunile tale de generozitate va fi şi copilul tău generos, îţi garantez asta.

Capacitatea de atenţie a unui om este o resursă limitată. Când o persoană are un handicap fizic, atenţia sa este mai puţin solicitată în anumite privinţe, aşa că o poate orienta mai mult spre alte activităţi.

De la mătuşa Mărioara fură Nică cireşe.

Reuşim să avem o viaţă frumoasă atunci când învăţăm să nu mai presupunem lucruri, să facem mai mult, să avem nevoie de mai puţin, să zâmbim mai des şi să ne dăm seama cât de norocoşi suntem în fiecare moment al traiului nostru pe Pământ. [Tot textul...]

Sfântul Ioan Damaschin, în „Dogmatica” sa, vorbeşte despre astre, zodii, etc (vezi Cartea a doua, capitolul VII). Iată câteva spicuiri: [Tot textul...]

Cel mai bine e să-l lăsăm pe el (pe copil) să decidă... Va pune întrebări, va iscodi, va afla... E mai bine cu toţii să fim un pic Moş Crăciuni! Unii pentru alţii, cu iubire! Face foarte bine! Şi nouă şi copiilor din noi şi copiilor noştri...

Pentru a învinge o boală este nevoie de credinţă şi convingere că Dumnezeu este în controlul vieţii noastre şi nimic nu este întâmplător. [Tot textul...]

Copilul se foloseşte de viaţa sa imaginară pentru a-şi rezolva anumite conflicte interioare, cărora n-ar şti altfel să le facă faţă. "Jucându-se" astfel, el nu mai dramatizează, încercând să scape de teamă. Toţi copiii procedează astfel, iar temele pe care le abordează sunt vechi de când lumea. Atâta timp cât părinţilor nu li se cere să ocupe un loc în jocurile sale, cel mai bun lucru pe care-l pot face este să le respecte şi să nu se amestece. Atâta timp cât copilul ştie când să revină la viaţa cotidiană şi nu confundă cele două planuri - imaginarul şi realul - el nu face altceva decât să se dezvolte normal pentru vârsta sa. [Tot textul...]