Răspunsuri despre spiritualitate / pagina 31

Preabun!

Râsul fără răutate!

Criterii de definire a realităţii [Tot textul...]

Bancul cu maestrul spiritual [Tot textul...]

Primul şi cel mai important lucru pe care un copil trebuie să-l înveţe încă de mic este... conservarea obiectului. Altfel... când mama iese din cameră, pare că nu mai există. [Tot textul...]

Există şi limbajul visului. Anumite conţinuturi sunt prelucrate într-o formă acceptabilă şi accesibilă pentru conştiinţă. De obicei. Atunci cănd visul este un coşmar, acele conţinuturi nu au putut fi prelucrate satisfăcător. Sunt considerate "periculoase". Atunci când un vis se repetă, vorbim despre o sarcină de viaţă care nu a fost rezolvată. Sunt foarte multe de spus. Am să-ţi dau un exemplu de vis şi de interpretare de specialitate. Visătorul este o femeie de 65 de ani aflată în pragul unei decizii importante. Visătorul produce următorul vis: Mă aflam în faţa blocului meu, la scara respectivă. Am constatat că nu pot intra în bloc să urc la mine, la etaj. M-am apucat să mă caţăr pe faţada blocului, ca un păianjen. M-am trezit speriată. [Tot textul...]

În logică Dumnezeu este considerat un concept vag. Dumnezeu este considerat a fi ceva în raport cu care altceva mai mare (în toate sensurile) nu poate fi conceput! Suntem -oarecum- obişnuiţi cu ce se consideră (cultural) că ar compune atributele lui Dumnezeu. Referitor la întrebare nu pot decât să constat că atributul autosuficienţei nu intră printre atributele lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, dacă Dumnezeu care e... Omniscient, Atotputernic, etc... s-ar fi considerat, sau s-ar fi văzut (ar fi văzut a fi Adevărul) a fi autosuficient, n-ar fi făcut nici lumea şi nici creaturile ei. Acest aspect, existenţa creaturilor, intră la atributul de a fi Creator! Iar energiile care stau la baza lumii, dar nu sunt din lume, se numesc energii necreate, inerente creatorului (cum ar fi Sfântul Duh sau Domnul de Viaţă Făcătorul!). Eu sunt... cel ce sunt! (Şi nimic înafara Mea nu există... Încerc eu să înţeleg, eu creatura.) Nimicul - cum spunea şi Kant în Critica raţiunii pure - este un non-sens, o imposibilitate logică. Fiind o imposibilitate, ceea ce este... a fost este şi va fi, este aici, va... fi şi dincolo de sine. Existentul este un atribut - bază. Astfel că extensia dincolo de sine duce de la fiinţă la fiind, la fiinţare, la Big-bang! Nimicul... fiind o imposibilitate. Nu vorbim aici de probabilităţi, de vid sau altele, vorbim de... nimic. Motivul... motivul o fi fost anti-entropic! Pare universal că evoluţia merge de la... neviu la viu? Dacă Dumnezeu înseamnă câmpul conştiinţei universale... după chipul şi asemănarea înseamnă fiinţe conştiente de sine şi de lume!

Dacă îl încredinţezi unei femei, nu mai e secret; cred că toţi avem "grădini secrete", însă există un timp în care tot ce este ascuns va fi descoperit; pentru că acest timp poate dura ani, ne amăgim că nimeni, niciodată nu le va cunoaşte, de aceea trăim iresponsabil, fără teamă de Dumnezeu.

Adevărul este o persoană, Isus Cristos a spus: "Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa".

Se face distincţia prin sensul diferit al aceluiaşi cuvânt. În prezent, mi se pare mult mai simplu ca un singur cuvânt să aibă mai multe înţelesuri. De exemplu cuvântul "iubesc", aşezat în propoziţie altfel, capătă semnificaţie diferită: "îmi iubesc părinţii", "îmi iubesc fratele/sora", "îmi iubesc soţul/soţia", "îmi iubesc gaşca de prieteni", "îl iubesc pe Dumnezeu" - în sensul că ai credinţă; "iubesc prăjiturile" - în sensul de a place; cum mai e "iubesc acest sport", "iubesc această maşină" etc. În antichitate, pentru că nu se folosea prea mult "analiza cuvintelor", oamenii se complicau prea mult.